UN PIC DE NEUITARE…

 

 

 ”  Pe Dan Toma Dulciu l-am întâlnit la ”agapele” lunare ale Societății ”Getica”, acum mai bine de trei lustri de viață. Fusesem invitat aici de inițiatorul acestei asociații, domnul Gabriel Gheorghe.

 ”Gura elevată a târgului” vorbea despre acesta cu admirație, considerându-l un polihistor care, din motive ”neortodoxe” și pecuniare, publicase foarte puțin din manuscrisele sale.

 Prelegerile de la ”Getica” m-au convins de erudiția si seriozitatea cercetărilor sale. Amintesc câteva: originea și vechimea limbii române, inzii și obârșia lor în munții Carpați, confirmată în celebrele ”Vede” indiene, Pitagora și civilizația geților, Maria Gimbutas și istoria românilor etc.

Auditorul din aula Facultății de Grologie-Geografie a Universității din București, unde se țineau întâlnirile ”Geticei”, era eterogen și ca vârstă și ca preocupări: de la profesori universitari la simpli curioși. Antropologi, istorici, lingviști, juriști, geografi, geologi, arhiviști, literați etc. Pasiunea comună – cunoașterea. Chiar dacă era vorba de academicienii Marcu Botzan, Nicolae Leonachescu, savanții Alf Lombard, Pandele Olteanu, Vasile Vetișanu, Gh. Focșa, Ion Ghinoiu, Ion Dumitriu – Snagov, Cantemir Rișcuția (împreună cu soția sa), Vasile Boroneanț, profesorii I.C. Chițimia, David Popescu, Al.Badea, Nicolae Țicleanu, de Sorana Gorgan, fiica constructorului Coloanei lui Brâncuși, sau de juniorul Octavian Rogojanu.

Noutatea punctelor de vedere ale lui Dan Toma Dulciu și felul său neostentativ de a-și comunica opiniile au făcut să continuăm, după ”Getica”, discuțiile în casa mea-bibliotecă de pe Calea Moșilor.

Multe dintre conexiunile de gând generate de ”buluceala de idei” ce ne însuflețeau conversațiile despre Eminescu, au fost dezvoltate în eseuri cuprinse în prezentul volum.

Încercările lui Dan Toma Dulciu sunt, în bună măsură, contribuții inedite. Prioritatea unor idei este evidentă: descoperirea unor manuscrise Eminescu în Arhiva Ministerului de Externe; rolul ”cifratorului” Mihai Eminescu; diplomatul dr. Eugene Schuyler, Capșa și Eminescu; semnificația simbolului torței aflat pe mormântul lui Eminescu, incidentul diplomatic de la Peleș, din toamna anului 1882, și conotațiile sale în poemul ”Luceafărul” etc.     

Sunt și unele supoziții care, acum, pot părea hazardante, cum ar fi identificarea portretului lui Eminescu într-o fotografie necunoscută. Tehnicile moderne privind recunoașterea formelor vor aprecia justețea acestei ipoteze.

Nădăjduiesc că în noul mileniu cercetarea operei lui Eminescu va beneficia de exegeze superioare, multidisciplinare, care vor pune în valoare și ”găselnițele” lui Dan Toma Dulciu.

            Ca într-un joc de puzzle, miile de contribuții ale celor ce s-au încumetat a primi un ” strop de nemurire”, scriind despre Eminescu, se vor situa acolo unde le va fi datul.”

 

Ion. C. Rogojanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s