Un film despre Eminescu, Veronica și Creangă

 

Octav Minar – un creator nedreptăţit.

 

 La doar 7 ani de la moartea lui Eminescu, la 27 mai 1896, au loc primele proiecţii cinematografice, într-o sală improvizată, de pe Calea Victoriei,  la sediul ziarului L’Indépendance Roumaine. Dacă ar mai fi trăit, cu siguranţă că Poetul ar fi consemnat părerea sa despre „Lanterna Magică”, aşa cum făcuse cu ani în urmă despre spectacolele de teatru şi recitalurile de muzică.

Edwin Schurmann, impresarul  actriţelor Adelina Pati şi Eleonora Duse, facilitează echipei mobile a firmei Lumière prezentarea la Bucureşti a primelor producţii cinematografice: Un dineu, Lecţii de mers pe bicicletă, Sera, Plecarea enoriaşilor de la o messă, Mic dejun pe iarbă, Piaţa Operei, Bufetul, Sosirea unui tren în gară.”

Opticianul şi fotograful Paul Menu (1876-1973) realizează pentru casa  Lumière primele filmări în România: “ Parada regală de 10 mai 1897/ Majestatea Sa Regele Călare, ocupând locul pe Bulevard pentru a prezida defilarea”.

 În decurs de 60 de zile, au fost realizate alte 16 scurte filme de actualităţi: Târgul Moşilor, Hipodromul şi cursele de la Băneasa, Terasa cafenelei Capşa, Inundaţiile de la Galaţi, Exerciţiile marinei terestre, Vasele flotilei de pe Dunăre etc.  

         Aşadar, începuturile filmului românesc stau sub semnul auspiciilor generoase ale CASEI REGALE:

 La Expoziţia Jubiliară din 1906 a fost creat “Pavilionul Cinematografiei”, o clădire construită special pentru proiecţii de film. Primul cinematograf din Bucureşti, aflat pe strada Doamnei, se inaugurează în 1909, purtând numele

 “ Volta”.

Premizele industriei filmului păreau de bun augur, căci augusta regină Elisabeta inaugura în 1910 un prim Studio, „Laboratorul Carmen Sylva”. Aici urmau să se imortalizeze reportaje princiare, documentare folclorice, cu priză la imaginea idilică a României, dar şi un film de ficţiune “Dragoste la mânăstire” (1912),   scenariul fiind semnat de  prolificul Victor Eftimiu şi  sensibilul poet Emil Gîrleanu

În 1912, ca o replică a demersului oficial,  dar şi ca o reacţie la concurenţa cinematografiei străine,  reprezentată la Bucureşti prin cunoscuta casă de filme „Pathé, se naşte  primul studio cinematografic românesc: „Filmul de Arta Leon M. Popescu”, după modelul celebrei societăţi cinematografice, „Le Film d’ art” , a fraţilor Lafitte.

 Primul film artistic, „ AMOR FATAL”, prezentat în premieră la 18 Septembrie 1911, cu Lucia Sturdza, Tony Bulandra, Aurelian Barbelian, Constantin Neamţu-Ottonel şi Grigore Brezeanu, avându-l ca regizor pe tânărul şi talentatul Grigore Brezeanu, imaginea fiind semnată de Victor de Bon (din partea casei de filme „Pathé”) s-a pierdut. Aceeaşi soartă tristă au avut şi alte asemenea producţii.

Dorinţa lui Leon Popescu a fost aceea de a promova  filme cu caracter naţional, cum a fost filmul – epopee “Independenţa României” (1912). Generoasa sa iniţiativă a fost sprijinită de acelaşi Grigore Brezeanu (regizor), Frank Daniau (operator francez), Corneliu Moldoveanu (coscenarist),  Petre Liciu, C. Nottara si Aristide Demetriade, debutanta Elvira Popescu,  precum şi întreaga trupă de actori ai Teatrului Naţional.

Considerat printre primele filme istorice din lume, “ Războiul de Independenţă” este o adevărată superproducţie holywoodiană: în faţa camerei de filmat defilează  regimente de elită ale armatei române (80.000 de figuranţi, inclusiv veterani  de la 1877). Rolul lui Carol I era jucat de Aristide Demetriad. Regele însuşi a vizionat filmul, înainte de premiera de la 1 septembrie, 1912.

Succesul de public, presa favorabilă, dar mai ales contextul european        ( Războaiele Balcanice, în care România avea să fie implicată) fac din acest film un adevărat document artistic, istoric dar şi de interes militar. Filmul nu a supravieţuit vitregiilor vremurilor decât  sub formă fragmentară.

Istoria filmului românesc este dominată, însă, în perioada de început de un film monumental, ignorat pe nedrept în zilele noastre.

Din fericire,  filmul realizat în 1914 de controversatul Octav Minar, intitulat “ Eminescu, Veronica, Creangă”, creaţie de o însemnătate excepţională,  s-a păstrat până în zilele noastre, fiind considerată una dintre cele mai valoroase piese aflate în tezaurul Arhivei Naţionale de Filme.

Pelicula, recuperată şi recondiţionată integral, în format alb/negru, cu durată de aproximativ 20 de minute, este creaţia Casei de Filme “ Pathé”. Imaginea este semnată de acelaşi Victor de Bon, care realizează o creaţie extrem de interesantă: un film documentar, având scene lirice, interpretate de artişti profesionişti. Partea de creaţie lirico-scenică, poeme eminesciene ecranizate artistic, a fost filmată în străinătate: Italia şi Egipt !

Acest film a fost ignorat timp de multe decenii de istoricii literari, mai ales de către eminescologi, inclusiv de istoricii filmului din România, deşi virtuţile sale sunt de netăgăduit.

Fără a intra în detalii, ne reţin atenţia imagini autentice, filmate  la începutul veacului trecut, ce pot fi denumite cu adevărat documente istorice,  înfăţişând  meleagurile natale ale Poetului, diferite fotografii ale lui Eminescu, inclusiv o controversată poză a Poetului, împreună cu tatăl său, Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi, unde a locuit Eminescu, imagini ale Iaşului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, “ Localul Trei Sarmale”, etc), rudele sale ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), Mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.

Dacă acest film ar fi fost studiat cu atenţie, reconstituirea casei memoriale a lui Eminescu de la Ipoteşti  ar fi fost cât se poate de aproape de realitate !

În al doilea rând, filmul acesta, avându-l ca autor pe  mult hulitul şi blamatul  Octav Minar, printre cele mai elocvente documente  cinematografice păstrate  în întregime, este prima încercare de a reda creaţia eminesciană cu mijloacele specifice celei de a 7-a arte.

În acest fel, Octav Minar,   cel pe nedrept acuzat că a mistificat biografia poetului,  numit cu maliţiozitate  de unii critici un veritabil  “necrofor”, este reabilitat pentru vecie.

 

 

                                                                  Dan Toma Dulciu

Un gând despre „Un film despre Eminescu, Veronica și Creangă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s