„PANTEONUL ROMÂNIEI”

 

O istorie necunoscută a unei propuneri vechi de două decenii

 

DAN TOMA DULCIU

Moto:

Doresc ca corpul meu să fie îngropat lângă biserica Curtei de Argeş, reclădită de mine, şi care poate deveni mormântul dinastiei române; însă când Capitala regatului va cere ca cenuşele mele să rămână în mijlocul iubiţilor mei Bucureşteni, atunci înmormântarea la Curtea-de-Argeş va fi provizorie, până ce se va clădi un Mausoleu pe o înălţime împrejurul oraşului, unde se poate deschide un bulevard (mă gândesc la înălţimea, înainte de biserica Cărămidari, unde se găseşte astăzi un pavilion al institutului geografic militar).”

 

Testamentul Regelui CAROL I ( 14/26 februarie 1899)

 

 

         În cursul verii anului 1992,  scriam un memoriu domnului prof. Adrian Năstase, pe atunci ministru de externe, în cuprinsul căruia îi evocam dorinţa de a fi ajutat în descoperirea unor urme ale prezenţei în diplomaţie a lui Mihai Eminescu.

Atent la asemenea chestiuni de importanţă culturală, profesorul Adrian Năstase, deşi se afla la sfârşit de mandat ministerial, a făcut un act de mare generozitate, dispunând desfăşurarea unei ceremonii prin care statuia lui Mihai Eminescu a fost instalată în curtea MAE, în apropierea clădirii ataşaţilor culturali, imobilul urmând chiar să poarte numele Poetului.

Ulterior, ca urmare a acestui demers, am primit o scrisoare din partea Directorului Arhivei Diplomatice de la Bucureşti, în care mi se prezentau copii ale unor documente aparţinând misiunii diplomatice româneşti de la Berlin, din perioada în care Eminescu făcea studii în Germania, atribuite probabil poetului.

Pentru a elucida acest aspect, m-am adresat domnului prof. dr. Lucian Ionescu, pe atunci şeful Serviciului de Expertize Criminalistice al Ministerului Justiţiei, rugându-l pe acesta să efectueze, în calitatea sa de grafolog, o analiză de specialitate. Ca urmare, acesta mi-a comunicat în mod oficial că documentele din Arhiva MAE sunt cu certitudine scrise de Mihai Eminescu.

Mai târziu, împreună cu domnul Ion C. Rogojanu, am prezentat în presă dosarul acestei expertize,   apoi l-am inclus în cuprinsul cărţii

„ Eminescu şi Diplomaţia” ( Editura Unuversitară).

Încurajat de modul în care am fost sprijinit de tânărul ministru de externe în vara anului 1992, căruia, de altfel, îi păstrez o frumoasă amintire din vremea studenţiei (în anul 1973 eu eram anul I la Drept iar Adrian Năstase era anul IV la aceeasi facultate), am îndrăznit să mă adresez din nou, în scris, cu o altă rugăminte, având ca subiect PANTEONULUI ROMÂNIEI. Era primăvara anului 1993.

De atunci au trecut aproape 20 de ani, timp în care domnul profesor a parcurs un destin politic ce i-a adus satisfacţii dar şi mari deziluzii.

Părea că ideea PANTEONULUI nu se va mai realiza niciodată.

În anul 2008, însă, în sânul Academiei Române s-a născut ideea creării PANTEONULUI ROMÂNIEI, scop în care un grup de iniţiativă a pus bazele unei fundaţii cu acelaşi nume.

În calitate de preşedinte al Fundaţiei „N.Titulescu”, afiliată Academiei Române, profesorul Adrian Năstase s-a raliat şi domnia sa acestei idei, postând pe blogul personal  punctul său de vedere. Însuşi domnul profesor Dan Voiculescu a abordat şi domnia sa necesitatea apariţiei acestei instituţii spirituale.

Pentru adevărul istoric trebuie să  spunem lucrurilor pe nume. Ideea înfiinţării PANTEONULUI a fost sugerată de subsemnatul încă din anul 1993, iar multe dintre punctele menţionate acolo sunt extrem de actuale şi în prezent.

Mai jos aveţi textul acelui memoriu, asupra căruia profesorul Adrian Năstase s-a aplecat cu multă atenţie şi, în măsura competenţelor sale, a început să acţioneze pentru punerea sa în practică.

Aşadar, în luna Martie, 1993, am comunicat Preşedintelui Camerei Deputaţilor de atunci, prof. ADRIAN NĂSTASE, următorul  MEMORIU:

            Domnule Preşedinte,

         Momentele de răscruce prin care trece neamul românesc în aceste vremuri trebuie să ne găsească tari şi uniţi, capabili să dăm viaţă idealurilor sacre ale acestui popor.

         Privind în jurul nostru, constatăm cum se zămisleşte, în lacrimi, suferinţe şi sânge, o nouă alcătuire a Europei. Naţiile îşi încordează toate energiile pentru a ocupa poziţii cât mai avantajoase în lumea veacului de mâine. Acest proces, având uneori aspect de mişcare browniană, alteori direcţionat din umbră, a dat naştere unor conflicte tragice, pustiitoare.

         Evident, nu putem asista în mod pasiv, în condiţiile unui echilibru intern şi extern încă fragil, la evoluţiile imprevizibile ale situaţiei. În aceste momente cruciale pentru istoria noastră asistăm, din nefericire, la manifestarea deplorabilă a unui viciu latent, transformat într-un pericol virtual: DEZBINAREA, de care anumite forţe obscure caută să profite.

         Mai mult decât atât, peste acest păcat impardonabil se suprapune o presiune externă, pe care o resimţim cu toţii sub forma unei ofensive antiromâneşti generalizate.

         Agresiunea declanşată împotriva României îmbracă aspectele cele mai subtile, formele cele mai rafinate şi vizează punctele cele mai vulnerabile. Scopul ei este acela de a anihila prin „viruşi psihologici” circuitele şi sistemele de protecţie atât ale statului cât şi ale populaţiei.

Diabolica persuasiune cu care se acţionează pentru acreditarea unei imagini terifiante a României, considerată drept ţară a handicapaţilor, inculţilor, a violenţei, a copiilor bolnavi de SIDA, a naţionalismului, a xenofobiei, unde nu există democraţie şi drepturi pentru minorităţi ci numai „ neo…” şi „ cripto…”, mijloacele propagandistice utilizate la scară internaţională, prin difuzarea unor articole de presă defăimătoare, unor cărţi sau filme despre vampiri valahi, inclusiv manevrele de culise din organismele internaţionale, discriminările de tot felul la adresa României dovedesc, în ansamblu, cât de acută este problema găsirii unor soluţii adecvate de combatere a acestor atacuri antiromâneşti.

Ce am putea face, în aceste condiţii ?

În primul rând, trebuie să ne imunizăm spiritual, folosind mijloace inteligente, pe măsura capacităţilor de care dispunem,  dar mai ales să înlăturăm efectele nefaste ale acestei presiuni psihologice, care acţionează inhibator asupra noastră, a românilor.

Să nu ne fie frică să gândim liber !

Să nu încetăm să căutăm idei, fiindcă forţa unei idei poate fi, în orele astrale ale istoriei, mai puternică decât forţa armelor !

Să făurim proiecte capabile să întărească verticalitatea neamului românesc. Pentru a  înlătura starea de timorare în care ne găsim astăzi, să reflectăm la modul de acţiune al altor naţiuni. Astfel, amintesc apelul adresat de preşedintele Clinton naţiunii americane de a da dovadă de patriotism, acum în aceste momente dificile. Însă, mă voi limita doar la un exemplu mai la îndemână: Cum ar reacţiona presa internaţională dacă românii ar organiza la Bucureşti un Congres al Diasporei româneşti, invitând beduini din Peninsula Sinai, de pe lângă Mânăstirea Sf. Catherina, prezentându-i drept urmaşi ai vlahilor dunăreni, colonizaţi de bizantini pe acele meleaguri, în sec. VI ? Nici nu doresc să îmi imaginez câtă cerneală ar curge în  presa  neprietenilor noştri. Nu acelaşi lucru se întâmplă, desigur, în ceea ce priveşte Congresul Mondial al Maghiarimii, ţinut recent la Budapesta, unde au fost invitaţi şi au participat şi reprezentanţi ai tribului beduin „ Al Maghar”, din Libia, ca expresie a panhungarismului, cu accente mondialiste a vecinilor noştri.

Deci, maghiarii se organizează, acţionează, gândesc, fără a se sinchisi de mijloacele folosite, fără a face economii de mijloace, fonduri şi eforturi.

Noi, românii trebuie să dăm dovadă de înţelepciune şi curaj, de spirit de iniţiativă şi, mai ales, de multă dragoste de neam.

Să părăsim aspectul declarativ, patriotismul redundant, frazele „ de zile mari”, fiindcă este timpul să ne apucăm de zidit ceea ce alţii încearcă să năruie.”

Cred că sunteţi de acord cu afirmaţia că PARLAMENTUL  trebuie să se găsească în fruntea acestui proces, indiferent de culoarea politică a membrilor săi. Totodată, este nevoie ca un om providenţial să-şi asume această vitală misiune pentru neam. Acest om, şi mă gândesc desigur la Domnia  Voastră, ar trebui să înceapă acest demers cu  un gest, pe care am putea să îl numim mesianic, care să trezească conştiinţa publică, să renască încrederea românilor în ei înşişi, în valorile lor eterne, să trezească speranţele noastre în destinul neamului românesc.

Este nevoie de un gest sublim şi, pe cât ar părea de idealist, pe atât de palpabil să fie, care să îndemne la reconciliere naţională şi să simbolizeze, în acelaşi timp, în mod simbolic, MAREA UNIRE !

Ştiu că sunteţi ataşat sincer acestui ideal şi doresc să subliniez următorul aspect:  s-a vorbit mult despre reîntregirea României Mari, ca despre un ideal sacru. Având în vedere că aspectul teritorial este punctul delicat al acestei chestiuni, înseamnă că soluţiile preconizate sunt destul de anevoioase. Dar există şi o altfel de reîntregire, privită sub aspect spiritual, pe care o putem realiza chiar azi, fără să atragem

adversitatea neprietenilor !

Domnule prof. Adrian Năstase, iată la ce mă gândesc: CAMERA DEPUTAŢILOR se află situată în preajma unui sanctuar spiritual religios, PATRIARHIA ROMÂNĂ. Aş îndrăzni să vă rog să avansaţi un proiect de lege pentru crearea unei instituţii spirituale asemănătoare, cu profil laic: PANTEONUL ROMÂNIEI, văzut ca o hieropolă a românilor, unde să fie reuniţi cei de ieri, lângă cei de azi, pentru cei de mâine; pe cei din afară, cu cei dinăuntru; pe cei mai în vârstă cu cei mai tineri; pe cei ce gândesc, cu cei ce făuresc; într-un cuvânt, toate valorile universale ale românilor.

Acest PANTEON trebuie să se afle în imediata apropiere a clădirii PARLAMENTULUI, fie şi numai pentru simplu motiv ca delegaţiile străine, personalităţile ce vor vizita ROMÂNIA, să aibă posibilitatea să cunoască  şi o altfel de     „ carte de vizită”  a acestui neam, diferită de cea măsluită de neprieteni.

PANTEONUL ROMÂNIEI va fi vizitat de români şi de străini, deopotrivă, pentru a înţelege din acest „ WHO’s WHO” în mărime impresionantă cine am fost, ce suntem în prezent şi pe ce ne bazăm, acum în pragul mileniului III.

Din punct de vedere poziţional, PARCUL LIBERTĂŢII întruneşte cele mai bune condiţii pentru a găzdui PANTEONUL ROMÂNIEI, inclusiv din punctul de vedere al dotărilor urbanistice şi arhitecturale.

În viziunea mea, iată cum ar putea arăta întregul complex : la intrarea în parc, în scuarul deja existent, ar putea fi ridicat un obelisc de înălţime medie, pe care să fie postată statuia „ LUPA CAPITOLINA” , primită în dar de la Municipalitatea Romei (situată acum în Piaţa Dorobanţi, simbol cu mari semnificaţii de care unii ticăloşi şi netrebnici îşi bat joc periodic). În altă variantă, acolo ar putea fi instalată o copie a Columnei lui Traian sau a Coloanei Infinitului de la Tg. Jiu.

Fântâna arteziană şi câteva reflectoare dispuse  în semicerc ar putea face din această piaţă un fel de „ TRAFALGAR SQUARE ”  de Bucureşti. Totodată, în această piaţă se pot construi clădiri din sticlă şi aluminiu, care să găzduiască agenţii şi birouri de turism.

În interiorul Parcului Libertăţii se pot amenaja următoarele obiective, pornind de la dotările deja existente: pe latura din stânga a parcului, în continuarea Muzeului Tehnic, se va prelungi clădirea acestuia cu o clădire din aluminiu şi sticlă,  fără etaj. Această secţiune a complexului va înfăţişa sistematic şi sintetic genialitatea tehnico-creativă a acestui popor. Aici vor fi prezentate exponate aflate în vechiul muzeu al tehnicii româneşti  dar şi altele contemporane, ilustrând inventica românească actuală, precum şi standuri cu creaţii tehnice populare, ilustrând diverse meşteşuguri tradiţionale, cu exponate asemănătoare aflate în muzeele similare din Bucureşti, Sibiu, Slobozia etc, inclusiv săli de conferinţe etc.

Pe latura din dreapta a parcului ar putea fi construit un complex expoziţional, cu aceleaşi materiale de construcţie, care să conţină: expoziţie de artă religioasă, un lapidariu cu fresce şi elemente valoroase prelevate din bisericile româneşti, o expoziţie de  artă contemporană ( care să găzduiască salonul anual al picturii, sculpturii contemporane etc), un târg-expoziţie de carte, magazine de artă, un anticariat etc. Într-un cuvânt, această latură  a parcului să fie destinată artei clasice şi contemporane (moderne) din România.

Deci, pe această latură,  complex arhitectural evocat mai sus se va alinia edificiului Arenelor Romane, deja existent, ce va fi dotat cu o modernă instalaţie de sunet şi lumină pentru a putea găzdui manifestări artistice în aer liber, spectacole de muzică, teatru, balet, întreceri sportive (box, scrimă, lupte, judo), parade ale modei etc. Tot în latura aceasta a parcului se află clădirea Observatorului Astronomic precum şi  Biserica înălţată de regele Carol I, după modelul unei celebre biserici din vremea lui Ştefan cel Mare, ce se pot constitui în obiective turistice importante.

PANTEONUL ROMÂNIEI va fi găzduit în edificiul actualului Mausoleu, situat în Parcul Libertăţii,  care poate deveni, cu mici retuşuri, un veritabil sanctuar al genialităţii  neamului românesc. Vor fi montate în interior racle de cristal sau sticlă, de mici dimensiuni,  ce vor fi introduse în nişele din pereţi. Acestea vor fi umplute, simbolic, un pumn de ţărână preluat din locul de odihnă veşnică al  următoarelor categorii de persoane: sfinţi, mucenici şi apostoli ai creştinismului românesc, domnitori, politicieni şi oameni de stat iluştri, gânditori, artişti, scriitori, diplomaţi, oşteni, clerici, martiri sau eroi , adică pe toţi cei cărora destinul le-a fost potrivnic, au murit departe de glia străbună.

În continuare, vă prezint, cu titlu de exemplu, absolut la întâmplare, câteva propuneri de asemenea nume ce ar urma să fie prezente în acest PANTEON : din solul celor 7 coline ale Romei, să aducem o fărâmă de ţărână, pentru Decebal, de la  Constantinopol (Istanbul) un pumn de pământ pentru Brâncoveanu şi ceilalţi domnitori martiri, ori a celorlalte personalităţi istorice, cum ar fi  Stolnicul Constantin Cantacuzino (Istanbul), gruzinul Antim Ivireanu (mort în sudul Dunării), ca să nu fim acuzaţi de naţionalism, pe membrii familiei Cantemir, din Rusia, etc.  La fel va fi adus un pumn de pământ din preajma Deltei Nilului, de la Alexandria, de pe mormântul lui Radu Paisie. De asemenea, vor fi aduse în ţară bulgări de humă de pe mormintele lui Constantin Basarab, de la  Mânăstirea Lawrov, din regiunea Sambor,  sau de la mormântul aflat în cimitirul din Smolensk, unde îşi doarme somnul de veci generalul George Pomuţ, erou al Americii.

Să aducem în ţară şi urme simbolice ale unor martiri ai credinţei, născuţi sau trăitori pe pământ românesc, dar dormindu-şi somnul de veci pe pământ străin: Niceta Remesianul, considerat „Apostolul Daco-Românilor”, Dionisie Exiguul (cel e a stabilit cronologia modernă a Creştinismului), Ioan Casianul (adormit întru veşnicie lângă Marsilia). Putem să procedăm similar în ceea ce priveşte pe Sf. Mucenic Ioan Valahul  (Ţarigrad), Nocolau Olahus (Târnava), Sf. Mucenic Oprea Nicolae şi Sf. Mucenic Visarion Mărturisitorul (închişi pe viaţă la închisoarea Kaufstein din Austria, unde au murit după 30 de ani de detenţie, pentru că nu şi-au renegat credinţa ortodoxă).

Din Orient, nu putem să îi uităm pe asceţii şi ecleziaştii din lavrele ortodoxe: cuviosul Irinarh de la Horaiţ, cuviosul Ioan Iacob cel nou de la M-rea Sf. Gheorghe  Hozevitul de la Ierusalim, sau pe cei ce-şi dorm somnul de veci în Rusia şi Ucraina: Petru Movilă, Dosoftei, Nicolae Milescu-Spătaru etc.

Este de datoria noastră să întregim spiritualitatea românească readucându-i în Panteonul României pe Inocenţiu Micu – Klein (Roma), Ioan Budai-Deleanu (Lvov), Petru Maior şi Samuel Micu (Budapesta).

Tot în acest Panteon este locul etern pentru Nicolae Bălcescu, C. Brâncuşi, Mircea Eliade, Ana de Noailles Brâncoveanu, Eftimie Murgu şi mulţi, mulţi alţii, răspândiţi din Mexic (Aron Cotruş), până la Famagusta (Barbu Văcărescu) ori Irlanda (Grigore Nandriş).

Nu putem să nu îi părăsim pe pământ străin pe bravii noştri oşteni, adormiţi în ţintirim străin la Rahova, Smârdan, Plevna, Vidin, Debreţin, Budapesta, Kosice, la Cotul Donului, la Nistru şi peste tot în Europa.

Când complexul Panteonului va fi finalizat, mormântul „Eroului necunoscut” al României va fi flancat de o parte şi de alta de zidul de netrecut al spiritualităţii româneşti.

Pe aleile Parcului Libertăţii vor putea fi expuse, alături de creaţiile lui Paciurea, şi alte creaţii de for public, asemănătoare acelora din Măgura-Buzău, vor fi amenajate locuri de odihnă şi vor fi plantaţi arbori şi flori. Fântânile arteziene vor da răcoare în zilele călduroase ale verii în acest Eden al Patriotismului românesc.

Atunci când proiectul va fi realizat, acest PANTEON va deveni „ icoana” României, unde tinerii şi bătrânii să se reculeagă în faţa acestor „ zeităţi” ale spiritualităţii româneşti, să se întâlnească cu duhul sfânt al străbunilor în minte, iar  politicienii şi oamenii de stat să lucreze pentru patrie şi neam, sperând ca, atunci când nu vor mai fi pe acest Pământ, atunci să merite un loc alături de cei aflaţi în Panteon, acest „ Capitoliu” al Bucureştiului.

Domnule Adrian Năstase, în vremuri de cumpănă, domnitorii români nu adunau oaste ci înălţau biserici şi ctitoreau mânăstiri, căci nu pentru ei le ridicau, ci pentru a da curaj poporului să reziste, pentru a le îmbărbăta speranţa în ideea că  valorile spiritului sunt perpetuu învingătoare, înfrângând puterea vremelnică a celor tari.

Aş fi onorat dacă aţi îmbrăţişa acest proiect (pentru unii utopic, pentru cei luminaţi de flacăra iubirii de ţară realizabil). Dacă propunerea ar fi susţinută în Parlament prin vocea Dumneavoastră, ar fi promovată în mass-media, prin glasul Dumneavoastră, devenind o garanţie a credibilităţii şi intenţiilor patriotice sincere.

Anterior, asemenea gesturi au avut conotaţii de dimensiuni naţionale (reîntregirea întru veşnicie cu fraţii români a rămăşiţelor pământeşti ale lui Al. I. Cuza,  M. Kogălniceanu, I. L. Caragiale, Take Ionescu, D. Cantemir ori  N. Titulescu).

Este momentul când umbrele trecutului nostru glorios invocă sprijinul unui om curajos şi iubitor de neam – aşa cum sunteţi Dumneavoastră-  să le readucă şi pe ele pe pământul sfânt al României.

Fie ca acest om providenţial să fie Preşedintele Camerei Deputaţilor, fie ca această reîntregire a geniilor tutelare ale României să fie primul pas spre reconciliere, un gest anticipativ al Marii Uniri.

 

Martie, 1993                                       Vă mulţumesc pentru atenţie,

                                                                           DAN TOMA DULCIU

 

DOCUMENTE

Avem nevoie de un Panteon National

( noiembrie 23, 2010 )

De Adrian Năstase

http://nastase.wordpress.com/?s=panteon

„Am vazut recent, pe blogul lui Dan Voiculescu, o propunere care imi aduce aminte de o idee despre care am vorbit si eu mai demult. Chiar din 2008, Academia Romana lansase ideea ridicarii unui Panteon National, ca spatiu in care sa-si gaseasca odihna de veci marile valori ale culturii si vietii publice din Romania. La fel ca in Franta sau Italia. La noi, ideea a venit chiar din testamentul lui Carol I. E pacat ca, la 150 de ani dupa formarea statului romanesc, un astfel de spatiu nu exista. Ne-am pierdut prea mult timp cu ostracizarile si reconsiderarile culturale si politice. Am deshumat si reinhumat intr-un ritm prea alert, nu doar in cimitire, dar si in manuale de scoala sau in dezbaterea publica.

Pe 10 noiembrie, am scris, in Jurnalul National, un articol numit “Panteonul din noi”, in care am reluat ideea, pornind de la despartirea de Adrian Paunescu. Am vorbit atunci de nevoia unui “protocol cultural”, care sa fie activat in astfel de clipe. Valorilea culturale si publice ale unei natiuni exista dincolo de stiluri, excentricitati, culori politice sau slabiciuni omenesti. Ele sunt temelia pe care putem cladi mai departe. Nu stiu in ce masura initiativa Academiei va gasi resursele si se va concretiza.

Vad ca ideea a fost preluata de Dan Voiculescu, si cred ca acest lucru este de bun augur. Avem nevoie de construirea unui Panteon, dar nu doar ca spatiu fizic. Avem nevoie sa cream si sa stabilizam un Panteon in noi, ca popor. Aceasta ar fi o adevarata mostenire de transmis generatiilor viitoare, intr-o lume tot mai uniformizata si mai confuza.

Panteonul din Noi

 

De Adrian Năstase

Jurnalul Naţional,

(10.11.2010)

http://www.jurnalul.ro/editorial/panteonul-din-noi-559373.htm

„ În 2008, Academia Română lansa ideea ridicării unui Panteon Naţional, un spaţiu în care să-şi găsească odihna de veci marile valori ale culturii şi vieţii publice din România. Franţa şi Italia au Panteoane celebre, iar la noi ideea vine de demult, încă din testamentul lui Carol I. Faptul că la o sută cincizeci de ani după formarea unui stat românesc un asemenea spaţiu nu există spune multe în sine.

Şi istoria, dar şi un anume fel de a fi ne-au făcut să dedicăm prea mult timp ostracizărilor şi reconsiderărilor culturale şi politice, plecând de la criterii dintre cele mai bizare. Am deshumat şi reînhumat într-un ritm prea alert, nu doar în cimitire, dar şi în manuale de şcoală sau în dezbaterea publică. Avem mare nevoie de o aşezare în acest domeniu, avem nevoie de o temelie care să transceandă, de la înălţimea unor decenii scurse, orice fel de partizanate.

Valorile culturale şi publice ale unei naţiuni există dincolo de stiluri, excentricităţi, culori politice sau slăbiciuni omeneşti. Ele sunt temelia pe care putem clădi mai departe şi sunt unul dintre elementele noastre identitare inevitabile.
Nu ştiu în ce măsură iniţiativa Academiei va găsi resursele şi se va concretiza într-un monument. E de sperat că da. Însă şi mai important e dacă reuşim să clădim şi să stabilizăm un Panteon în noi ca popor, un sistem de valorizare şi respect faţă de cei care au avut contribuţii majore într-un domeniu sau altul. Aceasta ar fi o moştenire adevărată de transmis generaţiilor noi, într-o lume tot mai uniformizantă şi mai confuză.

Evident, mă gândesc la toate astea pentru că ne-am despărţit de Adrian Păunescu. Şi în cazul lui, ca şi în alte situaţii, ne-am tot întrebat unde să fie locul în care ne luăm rămas-bun de la el, unde şi-ar putea găsi odihna mai potrivit. Pentru că nu am stabilit nişte reguli. Nu avem un „protocol cultural”.

Personalitatea celui dispărut aproape incredibil m-a dus cu gândul la ideea de Panteon şi din alt motiv. Păunescu a fost un om vulcanic, cu exprimare necruţătoare, care iubea şi dispreţuia pătimaş. Dar, odată cu trecerea anilor, a reuşit să devină şi un surprinzător om de echilibru, un apostol al împăcărilor şi un partener de dialog de o decenţă rară în spaţiul nostru public. S-a comportat din ce în ce mai mult ca un om conştient de valoarea propriei opere, de importanţa unor sentimente fundamentale, de nimicnicia unor patimi de moment. Aceasta e atmosfera tutelară a ideii de Panteon, spaţiu în care Adrian Păunescu ar fi trebuit să-şi găsească locul.

E greu de spus dacă suntem pregătiţi pentru această construcţie. Imediat după ce Academia şi-a definit intenţia au apărut voci care o contestau după un principiu românesc clasic: „Şi cine decide care valori ajung acolo?”. Aşa cum, la o zi de la moartea lui Păunescu, un personaj scria pe blog că nu poate înţelege de ce e valorizat pozitiv un om pe care el îl trecuse definitiv la categoria „aşa nu”, într-un raport oficial, făcut la comandă. Asemenea oameni au panteoane proprii, de buzunar, mici şi nervoase. Vom face construcţia atunci când majoritatea dintre noi vor fi depăşit o asemenea stare de spirit.

Comentarii pe blogul personal al lui Adrian Năstase

http://nastase.wordpress.com/2010/11/09/panteonul-din-noi/

De Adrian Nastase

„ Avem personalitati culturale de talie cosmica trecute in lumea umbrelor.
Magnificii care dainuie nu de putine ori, in cultura universala, salasluiesc, dupa plecarea “dincolo”, in mintile si sufletele noastre, ne fac sa fim ceea ce suntem. Deopotriva cu cei vii care ne inalta spiritual.
Pentru fiecare dintre noi exista, intre acestia, repere ce dobadesc consistenta realitatii, care au determinat constructia noastra interioara.

Sustinerea valorilor noastre si aducerea lor in Panteonul romanesc trebuie facute cu disperata incapatanare, invingand imprejurarile care converg, ciudat, catre golirea culturii romane de continut.

Trebuie gasita forta de a realiza proiectul Panteonului nostru, depasind confuzia care ne-ar putea cuprinde vazand ca, deocamdata, avem mai mult trecut decat viitor, mai multa nostalgie decat speranta, mai multe clipe ale spaimelor decat timp palpitand de viata.
Pentru a sluji aceasta nobila idee, poate ar trebui sa avem curajul de a pune sare pe prezentul aflat in ruine, asa cum faceau anticii cu cetatile blestemate si sa pastram din el doar speranta, totdeauna atat de tanara!
Si, fara indoiala, tot ceea ce ne pune in armonie cu adevarurile esentiale, chipurile, numele, imaginile care tin de fiinta launtrica a culturii romane- si de fiinta noastra launtrica.

Panteon

 

De Dan Voiculescu

http://danvoiculescu.net/blog/2010/11/panteon/

(noiembrie 2010)

„ Avem nevoie de un Panteon National. E prea strâmt spatiul care ne-a rămas la Bellu, de pildă, pentru scriitori: Adrian Păunescu a fost asezat cumva în mijlocul aleii. În curând, pentru alte mari valori nu vom găsi un loc similar.

Cimitirul Bellu (Serban Vodă) este, indiscutabil, un monument istoric – aflat, întâmplător sau nu (nu întâmplător, dar din motive foarte personale) în colegiul unde am ales să candidez ca senator. Dar este un monument care si-a atins propria limită de dezvoltare si pe care riscăm să-l distrugem peticindu-l si retăindu-l în felii din ce în ce mai mici.

Acesta este contextul în care ar trebui să ne gândim – asa cum au făcut-o marile natiuni – la un mausoleu al Valorilor Nationale. La un mausoleu unde să se poate odihni laolaltă – reconciliati în eternitate – oamenii de stat, poetii nationali, marii romancieri si artisti. Iar acest mausoleu ar trebui să fie, cred eu, o extensie naturală a cimitirului Bellu. Iată de ce voi discuta cu primarii Sorin Oprescu si Cristian Popescu Piedone pentru a demara proiectul unui Panteon românesc în sectorul 4, în imediata apropiere a monumentului Bellu.

ACADEMIA ROMÂNĂ

Constituirea Fundaţiei „Panteonul României”

 

În ziua de 8 iulie, în Sala de prezidiu a Academiei Române a avut loc ceremonia de constituire a Fundaţiei „Panteonul României”, organizaţie non-profit, care va coordona derularea proiectului „Panteonul României”.

Iniţiat de Academia Română, acest proiect are ca obiectiv construirea unui spaţiu de cuvenită aducere aminte a marilor personalităţi ale istoriei neamului nostru.

Despre necesitatea, utilitatea şi importanţa Panteonului României au vorbit, acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, dr. Radu Ciuceanu, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, care a citit şi un mesaj din partea ÎPS Bartolomeu Anania, ES Arhiepiscopul Ion Robu şi prof. dr. Gabriel Ţepelea, membri de onoare ai Academiei Române şi ing. Nicolae Ivan.

În acest cadru, au fost conferite Diplome celor 27 de membri fondatori ai Fundaţiei.

http://www.acad.ro/com2009/pag_com09_0708.htm

Sedinta Solemna a Academiei Romane

(28.11.2008 )

Vineri, 28 noiembrie 2008, Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei a participat la sesiunea Academiei Romane ”90 de ani de la Marea Unire”.

La invitatia presedintelui Academiei Romane, dl. Ionel Haiduc, Principele Radu a participat alaturi de presedintele Emil Constantinescu, presedintele Curtii de Conturi, Nicolae Vacaroiu, IPS dr. Ioan Robu, Arhiepiscop si Mitropolit de Bucuresti si de alte personalitati la sesiunea dedicata Unirii de la 1918.

In cadrul reuniunii academicienii Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Romane, Alexandru Zub, presedintele Sectiei de stiinte istorice si arheologie, Florin Constantiniu si prof. dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Romane au vorbit despre actul de la 1918, despre actiunile premergatoare lui dar si despre consolidarea Marii Uniri.

Presedintele Academiei Romane a facut public, astazi, Proiectul National ”Panteonul Romaniei”, prin care propune inaltarea unei institutii destinate cinstirii memoriei marilor personalitati romane. Academicianul Ionel Haiduc a readus in memoria celor prezenti faptul ca ideea construirii unui astfel de edificiu apare pentru prima data in testamentul Regelui Carol I. Academia Romana propune institutiilor statului, precum si opiniei publice, proiectul pentru ctitorirea unei institutii de reprezentare nationala, in care sa-si regaseasca locul cele mai inalte valori de spiritualitate ale neamului romanesc.

Pentru realizarea acestui edificiu reprezentantii Academiei spun ca se va apela doar la donatii si ca se va infiinta o fundatie, care va gestiona toate etapele proiectului.

09.11.2008

Proiectul Panteonul României

 

Scris De: Academia Română

Academia Română consideră că a sosit momentul ca România să edifice o instituţie monumentală destinată personalităţilor strălucite care au adus în decursul timpului onoare Patriei ori s-au jertfit pentru Gloria sa.

Prezidiul, luând în discuţie această idee generoasă, consideră că este datoria morală a Academiei Române, ca for ştiinţific şi cultural suprem al ţării, să propună Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului României precum şi opiniei publice, proiectul pentru ctitorirea unei instituţii de reprezentare naţională, în care să-şi regăsească locul cele mai înalte valori de spiritualitate ale neamului românesc.

Academia Română sugerează ca această instituţie să se numească, într-un spirit de tradiţie europeană, Panteonul României. El va concentra ilustre personalităţi din viaţa cultural ştiintifică a Ţării: scriitori, artişti, oameni de ştiinţă, istorici, inventatori, oameni politici care au contribuit la făurirea României, mareşali ai României, comandanţi străluciţi de mari unităţi, figuri reprezentative ale mişcării naţionale de rezistenţă, înalţi ierarhi care s-au remarcat în slujirea altarului, eroi din primul şi al doilea război mondial.

Clădirea afectată acestui proiect de importanţă natională, pe lângă caracterul de monumentalitate pe care trebuie să-l exprime, va oferi un spaţiu care ar urma să fie destinat celor ce ar binemerita de la Patrie.

Optăm pentru adoptarea pe frontispiciul Panteonului României, a formulei de maximă reprezentare şi conciziune împrumutate de pe frontispiciul Panteonului francez – Aux Grandes Hommes, la Patrie Reconnaissante (Oamenilor Mari, Patria Recunoscătoare).
Pentru realizarea acestui proiect Academia Română înfiinţează Fundaţia PANTEONUL ROMÂNIEI care se va ocupa de finanţarea proiectului din fonduri private.

Biroul Prezidiului Academiei Române

http://www.acad.ro/noutati/proiectul-panteonul-romaniei-144.html

ACADEMIA ROMÂNĂ

Fundaţia Panteonul României

Calea Victoriei 125, Sector 1, Cod 010071,

Bucureşti, ROMÂNIA

Tel : +40 757542342

Fax : +40 21 2674065

office@panteonulromaniei.ro

http://www.panteonulromaniei.ro

CONCURS DE IDEI PENTRU REALIZAREA

                            PANTEONULUI ROMÂNIEI

Constituirea unui Panteon al României care să pună în evidenţă personalităţile marcante, de intensă strălucire, din patrimoniul nostru cultural şi spiritual, a devenit o datorie morală pentru cel mai înalt for al conştiinţei româneşti, Academia Română.

În acest sens, Fundaţia Panteonul României, asociaţie non-profit, organizează un concurs de idei în scopul prezentării unor opinii avizate asupra unui monument ce se doreşte să nu fie doar o oglindire a instituţiilor similare din Europa, ci să reflecte un stil arhitectonic tradiţional românesc.

Viitorul Panteon va fi amplasat într-o zonă accesibilă a Bucureştiului, nu exilat în afara oraşului, cu posibilitatea vizitării sale în permanenţă. În afara destinaţiei principale de Panteon, construcţia va avea multiple funcţii de reprezentare, urmând a fi dotată cu amfiteatre, bibliotecă, săli de studiu, etc. Clădirea va adăposti totodată şi un Muzeu al Totalitarismului din România, un vechi deziderat al Academiei Române.

Lansarea acestui ambiţios proiect într-un moment când România este cufundată într-o criză economică, socială, dar şi morală, trebuie privită ca o dovadă de recunoştinţă perenă şi, în acelaşi timp,un îndemn pentru respectarea memoriei celor ce au clădit statul şi naţiunea română.

Iniţiativa Academiei Române, reprezentată de Preşedintele Academiei, acad. Ionel Haiduc, şi a Primăriei Municipiului Bucureşti, reprezentată de Primarul General, prof. dr. Sorin Oprescu, se adresează tuturor acelora care doresc să contribuie ideatic la materializarea acestui măreţ proiect de ridicare a unei instituţii fundamentale în istoria României.

Drept urmare aşteptăm participarea dvs. la concursul de idei prin trimiterea materialelor cu propuneri până la data de 15 august 2010, pe adresa Academiei Române, Calea Victoriei, nr. 125, sector 1, Bucureşti.

În termen de 15 zile, comisia de omologare, stabilită de Academia Româna, va analiza propunerile, va selecţiona proiectele câştigătoare şi va face cunoscute rezultatele până cel târziu în data de 1 septembrie 2010.

Prof. dr. Sorin Oprescu                              Acad. Ionel Haiduc

Primar General al Municipiului                     Preşedinte Academia Română

Bucureşti                                                    Preşedinte Fundaţia

“Panteonul României”

Acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române, membru fondator Fundaţia „Panteonul României”

Acad. Ioan Păun Otiman, secretar general al Academiei Român , vicepreşedinte  Fundaţiei „Panteonul României”

Prof.dr. Radu Ciuceanu,  vicepreşedinte al Fundaţiei „Panteonul României”

Ing. Gheorghe Stan

Secretar General

Fundaţia “Panteonul României”

PANTEONUL în PRESĂ

MEDIAFAX

 

„ Construcţia Panteonului României nu va costa 20 mlioane de Euro”

(08.07.2009)

Costurile pentru construcţia Panteonului României nu vor depăşi suma de 20 de milioane de euro şi nu îi sperie pe iniţiatorii acestui proiect, care va fi realizat din donaţii, a declarat pentru MEDIAFAX vicepreşedintele Fundaţiei Panteonul României, Nicolae Ivan.

 

Fundaţia care va coordona proiectul de realizare a Panteonului României a fost inaugurată miercuri, la Bucureşti, la Academia Română, unde îşi are şi sediul.

 

Fundaţia Panteonul României este condusă de Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române şi are trei vicepreşedinţi – Radu Ciuceanu, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Păun Ion Otiman, secretarul general al Academiei Române, şi inginerul Nicolae Ivan. Aceştia se numără printre cei 27 de membri fondatori ai fundaţiei care au primit, miercuri, diplome din partea forului cultural şi ştiinţific.

Vicepreşedintele Academiei, Dan Berindei, unul dintre membrii fondatori, a declarat că această modalitate de comemorare este „o datorie elementară a unui popor”, care, în cazul românilor, va duce la o „trezire” a identităţii naţionale.

El a mai arătat că, în stadiul actual al proiectului, rămân deschise probleme precum locaţia Panteonului, proiectul arhitectonic şi alegerea celor care vor fi aduşi în Panteon sau amintiţi prin plăcuţe comemorative, în cazul acelor personalităţi care şi-au exprimat dorinţa de a fi înmormântate într-un anume loc.

Pe lângă un loc de comemorare, Panteonul va fi şi un monument care va atrage vizitatorii străini, aşa cum o fac mănăstirile din nordul Moldovei sau Palatul Parlamentului, a mai spus Berindei.

Un alt membru fondator al Fundaţiei Panteonul României, Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit al Bisericii Catolice, a subliniat că acest proiect reprezintă „un act de curaj”, „o operă deloc uşoară în timpuri grele”, dar şi „o datorie de onoare”, şi că Biserica Catolică va sprijini demersul Academiei, dându-şi binecuvântarea, dar şi din punct de vedere practic.

Vicepreşedintele Fundaţiei Panteonul României, Radu Ciuceanu, a citit mesajul de sprijin din partea mitropolitului Bartolomeu Anania, care se numără, de asemenea, printre membri fondatori ai fundaţiei.

Ciuceanu a mai remarcat şi că, „pe cât a fost de hulită demolarea regimului ceauşist, pe atât pot exista obiecţiuni când vine vorba de construcţia unui monument peren”, însă ridicarea Panteonului reprezintă şi un act de dreptate, pentru că „aici îşi vor găsi locul ţăranul român, luptătorul din tranşee şi sfântul învăţător”. „Acest proiect demonstrează că Academia este o instituţie vie”, a mai spus Ciuceanu.

Vicepreşedintele fundaţiei, Păun Ion Otiman, unul dintre cei care au promovat încă de la început ideea construcţiei unui Panteon al României, a spus că, deşi nu este arhitect, consideră că edificiul respectiv ar trebui să fie „o oglindire a arhitecturii româneşti” şi că printre personalităţile care vor fi comemorate acolo ar trebui să se numere soldatul necunoscut, cei 12.000 de dascăli care au murit în luptă în timpul celor două războaie mondiale şi cei care, după 1947, s-au refugiat în munţi şi s-au opus regimului comunist.

Academicianul Gabriel Ţepelea a atras atenţia că pe statuia lui George Coşbuc, din Cimitrul Bellu, scrie că a fost ridicată prin subscripţie publică de refugiaţii din Transilvania. „Problema care se pune este cu cine pornim la drum, cine va fi alături de noi, când foarte mulţi sunt preocupaţi de ziua de mâine”, a spus Ţepelea, amintind că monumentul a fost ridicat în 1943 – 1944, o perioadă de asemenea dificilă. „Atât Ateneul, cât şi monumentul de care vorbeam au fost ridicate nu de oameni foarte avuţi”, a mai spus Gabriel Ţepelea.

Nicolae Ivan, vicepreşedinte al Fundaţiei Panteonul României, a declarat pentru MEDIAFAX că încă nu a putut fi demarată campania de strângere de fonduri, pentru că procedurile de înregistrare a fundaţiei au durat şase luni, din cauza birocraţiei.

Pe de altă parte, Nicolae Ivan a spus că va fi nevoie de „10 – 20 de milioane de euro pentru acest proiect, nu mai mult”, astfel încât costurile nu îi sperie pe iniţiatori.

Fundaţia se va ocupa de managementul proiectului Panteonul României, prin filiale judeţene, care vor avea dubla misiune de a strânge fonduri, dar şi de a face propuneri privind personalităţile care să fie incluse în Panteon, a mai explicat Nicolae Ivan. Selectarea acestor personalităţi va aparţine unei comisii a Academiei, dar una „suficient de largă şi cu suficient de puţină putere pentru a lăsa votul popular să fie preponderent”, a adăugat Ivan.

Locaţia viitorului Panteon nu a fost încă stabilită, Nicolae Ivan spunând că ar fi vizate şase locuri din Capitală, dintre care vor fi selectate două sau trei pentru a fi avute în vedere în concursul internaţional de arhitectură. Panteonul ar putea fi o nouă construcţie sau ar putea fi amplasat într-o construcţie deja existentă.

Prezent la inaugurarea de miercuri, arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, a declarat că Primăria va susţine proiectul Panteonului, pentru că Bucureştiul are nevoie de monumente de for public şi de spaţii publice.

Printre locurile vizate pentru construirea Panteonului se numără un teren aflat la circa 200 de metri de Crematoriul Cenuşa din Parcul Tineretului, care se pare că este liber de sarcină juridică, a declarat pentru MEDIAFAX Păun Ion Otiman, în urmă cu două zile.

Locaţia viitorului Panteon nu a fost încă stabilită, Nicolae Ivan spunând că ar fi vizate şase locuri din Capitală, dintre care vor fi selectate două sau trei pentru a fi avute în vedere în concursul internaţional de arhitectură. Panteonul ar putea fi o nouă construcţie sau ar putea fi amplasat într-o construcţie deja existentă.

Prezent la inaugurarea de miercuri, arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, a declarat că Primăria va susţine proiectul Panteonului, pentru că Bucureştiul are nevoie de monumente de for public şi de spaţii publice.

Printre locurile vizate pentru construirea Panteonului se numără un teren aflat la circa 200 de metri de Crematoriul Cenuşa din Parcul Tineretului, care se pare că este liber de sarcină juridică, a declarat pentru MEDIAFAX Păun Ion Otiman, în urmă cu două zile.

Terenul respectiv are formă de promontoriu, ceea ce ar pune în valoare noua construcţie. Academia viza iniţial clădirea fostului crematoriu pentru realizarea Panteonului. Acesta din urmă nu trebuie să fie „doar un spaţiu de comemorare”, ci să îndeplinească şi o importantă funcţie educativă, prin găzduirea unor conferinţe şi dezbateri, a mai spus Otiman.

Caietul de sarcini pentru proiect va fi elaborat în urma consultărilor cu arhitecţi şi istorici. Reprezentanţii fundaţiei au avut deja mai multe întâlniri cu preşedintele Ordinului Arhitecţilor, Şerban Sturdza, dar şi cu arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, şi speră să poată lansa concursul de proiecte pentru selectarea unui constructor în toamna acestui an, după ce se vor întâlni şi cu Primarul Capitalei, Sorin Oprescu.

Terenul respectiv are formă de promontoriu, ceea ce ar pune în valoare noua construcţie. Academia viza iniţial clădirea fostului crematoriu pentru realizarea Panteonului. Acesta din urmă nu trebuie să fie „doar un spaţiu de comemorare”, ci să îndeplinească şi o importantă funcţie educativă, prin găzduirea unor conferinţe şi dezbateri, a mai spus Otiman.

Caietul de sarcini pentru proiect va fi elaborat în urma consultărilor cu arhitecţi şi istorici. Reprezentanţii fundaţiei au avut deja mai multe întâlniri cu preşedintele Ordinului Arhitecţilor, Şerban Sturdza, dar şi cu arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, şi speră să poată lansa concursul de proiecte pentru selectarea unui constructor în toamna acestui an, după ce se vor întâlni şi cu Primarul Capitalei, Sorin Oprescu.

Reprezentanţii Primăriei s-au arătat până în prezent interesaţi şi binevoitori faţă de construcţia Panteonului, a mai spus Otiman.

Finanţarea proiectului se va face din fonduri private, fără să fie implicat bugetul de stat, după cum au anunţat, încă de anul trecut, iniţiatorii lui.

Selecţia personalităţilor ce vor fi incluse în Panteonul României va fi făcută inclusiv prin consultări cu asociaţii profesionale şi în urma unor propuneri regionale şi locale.

Nominalizarea, făcută sub patronajul Academiei Române, va ţine seama exclusiv de contribuţia adusă de fiecare nume propus, indiferent de naţionalitate, religie, convingere politică, regiune sau epocă, mai precizează reprezentanţii Fundaţiei Panteonul României.

http://www.mediafax.ro/cultura-media/constructia-panteonului-romaniei-nu-va-depasi-20-de-milioane-de-euro-4624271

 

 

 

DESPRE VREMI ŞI VREMURI ACADEMICE

CU PREŞEDINTELE ACADEMIEI ROMÂNE,

DOMNUL ACAD. IONEL HAIDUC

(In Pro-Saeculum, nr. 5-6/2011, p.12-13)

http://www.pro-saeculum.ro/arhiva/73/saeculum73.pdf

 

I: Multe voci susţin transformarea actualului mausoleu din Parcul Carol, in locul ridicării unei construcţii noi şi costisitoare. Argumente viabile, zic eu: o construcţie rafinată, impresionantă, amplasată intr-o zonă ideală

cel puţin din două puncte de vedere. O dată – domină parcul, are o largă perspectivă, aleea centrală străjuită de grupuri statuare impune măreţie, apoi – se află intr-o zonă foarte frecventată de copii (părinţii şi bunicii veniţi

in parc pot face „muncă educativă” pe nebăgate de seamă), frecventată de oameni de toate varstele şi ocupaţiile. Panteonul le-ar putea oferi tuturor un memento. A fost luată in calcul această posibilitate? R: Sper că nu divulg un secret confirmand că această posibilitate este prima luată in studiu şi că s-au făcut demersuri in acest sens.

 I: Deformaţie profesională, gandul mă duce la prelecţiunile „Junimii”, la spiritul academic (in caracterizarea lui Tudor Vianu) pe care l-au impus junimiştii in spaţiul public, de la teme, limbaj şi pană la ţinută. Astăzi, asistăm la o degradare inacceptabilă a discursului public. S-a renunţat la argument in favoarea injuriei şi a atacului la persoană, s-a inlocuit „limbajul de lemn” cu un altul, eu ii zic „de plastic” – amestec de trivialitate, barbarisme, neologisme inutile, abateri de la cele mai elementare norme lingvistice. Oare s-a dus vremea limbajului academic, domnule Preşedinte? Mai sunt şanse să ne salvăm?

R: Academia Romană este preocupată de modul in care este folosită şi agresată limba romană in spaţiul public şi chiar a făcut un apel in acest sens (apel care a fost ignorat de mass-media!). Nu ne rămane decat să fim optimişti şi cel puţin noi, cei conştienţi şi ingrijoraţi de situaţie, să ne controlăm limbajul şi să dăm exemplul cuvenit. Mulţumindu-i Domnului Preşedinte Ionel Haiduc pentru timpul acordat şi pentru amabilitatea de a ne

răspunde, au consemnat pentru cititorii revistei Rodica Lăzărescu şi Mircea Dinutz ontemporanii noştri

SAECULUM 5-6/2011 13

PRO

 

Un proiect de interes naţional

 

„Curentul”,

( 04.03.2011)

 

Elena Solunca Moise

Academia Română, instituţie emblematică pentru ştiinţa şi cultura noastră, a avut iniţiativa construirii „Panteonului României“, şi la 8 iulie 2009 s-a constituit Fundaţia cu acelaşi nume, organizaţie nonprofit având misiunea să coordoneze derularea acestui proiect de interes naţional. Zilele trecute, în Aula Academiei Române a avut loc o întâlnire a membrilor Academiei Române cu personalităţi din viaţa culturală, ştiinţifică şi economică privind Proiectul construirii Panteonului României, unde, cum afirma acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, urmează să se onoreze „meritele şi activitatea celor care au slujit patria în mod deosebit, celor care şi-au sacrificat viaţa pentru ţară, care, de-a lungul timpului, au făcut ceva important pentru ştiinţa şi cultura românească“. Un asemenea memorial ar fi trebuit de mult să-şi găsească locul cuvenit în Capitală, însă cum omul e mereu „sub vremi“ a fost trecut cu vederea sub impactul altor probleme mai importante. Şi acum, Proiectul Panteonului României va fi o sarcină dificilă, de-ar fi să amintim doar că suntem în plină criză, însă nu imposibilă, iar Academia Română a şi iniţiat primele demersuri. Ideea acestui Proiect a fost bine primită de numeroase personalităţi ale vieţii noastre ştiinţifice, culturale-artistice, de casa regală şi de reprezentanţii Bisericilor Ortodoxă şi Catolică. Preşedintele Academiei a precizat şi etapele care se vor parcurge: de la stabilirea amplasamentului, competiţia pentru proiect, construcţia propriu-zisă până la recepţia finală. Va fi formată o comisie de specialişti care va alege, pe baza propunerilor venite din surse competente, cine să fie onorat în acest Panteon.

Pr. prof. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal, a transmis cuvântul de binecuvântarea al PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. „Un proiect de o asemenea anvergură nu poate decât să fie salutat de Biserica Ortodoxă Română ca o firească iniţiativă menită să fundamenteze, o dată în plus, conştiinţa poporului, bine ştiind că valoarea şi trăinicia unui popor este negreşit pusă în valoare prin cunoaşterea valorilor şi tradiţiilor lui. Va fi o construcţie simbolică şi va aduce un mesaj al demnităţii noastre ca popor.“ Împreună cu un alt proiect emblematic, Catedrala Mântuirii Neamului, Panteonul României, ca două construcţii surori , au o aceeaşi încărcătură de semnificaţii din punctul de vedere a spiritualităţii noastre. ÎPS Ion Robu, Arhiepiscop al Bisericii Catolice, membru de onoare al Academiei Române, a amintit că generaţiile care ne preced rămân alături de noi, deoarece „Naţiunile sunt făcute de oameni, de gândul şi fapta unor oameni de a căror nume, de a căror imagine, de a căror operă şi acţiune depinde cursul unei istorii pe care noi avem datoria să nu o lăsăm să moară, să nu îngăduim să se piardă în uitare“. Construcţii cum va fi şi Panteonul „sunt adevărate depozite ale memoriei… un loc de întâlnire a trecutului cu prezentul, un spaţiu al identităţii“. Desigur, drumul este lung, dar „trebuie să-l parcurgem, şi Biserica Catolică susţine acest Proiect şi-l binecuvântează“. Drumul este lung, însă, afirma acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române: „Este de datoria noastră, poate astăzi mai mult decât oricând, pentru că acest Panteon va fi o cinstire a celor care nu mai sunt şi care reprezintă trecutul acestui neam, dar va fi şi un îndemn pentru generaţiile noi de a fi asemenea înaintaşilor care şi-au dat viaţa, uneori sângele, şi-au închinat activitatea pentru ca România să existe, ca românii să ocupe un loc pe care îl consider drept în lume“.
În alocuţiunea sa, acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, a subliniat că „România şi-a construit marile instituţii statale, dar nu a reuşit să construiască cei trei mari pilaştri ai spiritualităţii. Primul, Ateneul care susţine ştiinţa şi cultura a fost realizat. Al doilea, Catedrala Mântuirii Neamului a început să se construiască. Cel de al treilea este Panteonul, unde să găsească liniştea şi împăcarea toţi eroii şi personalităţile reprezentative ale spiritualităţii noastre este o idee care trebuie susţinută“. Au şi fost făcute primele demersuri – au avut loc mai multe întâlniri cu Ordinul Arhitecţilor, cu primarul general al Capitalei privind alegerea locului viitoarei construcţii, foarte probabil în spaţiul dintre Casa Academiei şi Senat. Şi cea mai grea întrebare: Cum se va realiza? „Aşa cum au făcut înaintaşii noştri când au construit Ateneul, când fiecare a dat «un leu pentru Ateneu». Nu ne gândim să apelăm la bugetul statului, dar fiecare, după posibilităţi, să dea «de la un ron la un milion pentru Panteon»“. Realizarea acestui Proiect, împreună cu Catedrala Mântuirii Neamului, este necesară pentru că „numai aşa înaintaşii noştri vor putea dormi liniştiţi… iar copiii noştri vor putea vedea că există un loc al armoniei naţionale“.
Prof. dr. Radu Ciuceanu, director al Institutului de Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, vicepreşedinte al Fundaţiei Panteonul României, a propus ca acest Proiect, „o operă deloc uşoară în timpuri grele“, să fie privit ca „o replică şi un refuz al indiferenţei şi nepăsării epocii noastre“. Eventualilor sceptici le-a fost amintit exemplul francez când în vremurile cele mai grele ale Revoluţiei sau ale campaniilor napoleoniene s-au ridicat monumente şi instituţii reprezentative. Cât despre finanţarea Proiectului, Radu Ciuceanu a reamintit exemplul ctitoriei Ateneului Român, „Când mari latifundiari şi burghezia română, atât cât se înfiripase după Războiul de Independenţă, alături de ţărănimea truditoare, au contribuit în mod responsabil la ridicarea de iznoavă a acestei catedrale a culturii naţionale“. Au fost amintiţi, cu o cuvenită cinstire, cei trei fondatori ai Ateneului – Constantin Exarcu, V.A. Urechia şi Nicolae Kretzulescu, primul dăruind întreaga sa avere. Oare astăzi apelul lansat de Fundaţia Panteonul României va avea o audienţă şi adeziune asemănătoare? Întrebare cum nu se poate mai îndreptăţită dacă ţinem seama de condiţiile socio-economice şi de mentalitatea consumatoristă a timpului nostru. Academia Română şi-a asumat riscul de a adresa acest apel întregii societăţi cu hotărârea ca şi în cazul în care va „întâmpina obstacole, rezerve şi refuzuri să meargă înainte în convingerea că nimic durabil nu se ridică fără efort şi perseverenţă“.
Iniţiativa construirii Panteonului României se înscrie în logica de a fi a Academiei Române, instituţie de consacrare şi de cercetare ştiinţifică, în a cărei activitate au fost mereu îngemănate cinstirea trecutului şi crearea viitorului. Asemenea unui compendiu de istorie, având pe frontispiciu înscris, după monumentul francez, „Marilor oameni, patria recunoscătoare“, Panteonul va aminti pentru totdeauna că o ţară care nu-şi cunoaşte istoria şi nu învaţă din ea nu are viitor.

http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011030455443/Cultura/Panteonul-Romaniei.html

PANTEONUL ROMANIEI SE NASTE PE TIMP DE CRIZA

OANA MARIA BALTOC

Jurnalul National

(09.07.2009)

Academia Română şi Fundaţia Panteonul României au dat ieri startul în cursa pentru construirea monumentului simbol închinat pomenirii şi cinstirii acelora care au contribuit la devenirea ţării, indiferent de etnie sau religie. Realizarea proiectului ar necesita peste 20 de milioane de euro, bani care vor fi stânşi exclusiv prin donaţii.

La sfârşitul anului trecut se vorbea despre ridicarea unui Panteon, instituţie de reprezentare naţională, în care să-şi găsească locul cele mai înalte valori ale neamului românesc. Proiectul a fost amânat cu aproape jumătate de an, urmare a crizei financiare, dar şi a demersurilor administrative necesare înregistrării oficiale a Fundaţiei Panteonul României, organizaţie non-profit, constituită de Academia Română cu scopul de a coordona realizarea abiţiosului proiect.

Ieri, în Sala de Preziudiu a Academiei Române s-au reunit cei 27 de membri ai fundaţiei, în frunte cu academicianul Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, dar şi al Fundaţiei Panteonul României. Inaugurarea fundaţiei a presupus şi acordarea unor diplome prin care se recunoaşte implicarea membrilor fondatori în acest proiect.

SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI
Fiecare dintre cei prezenţi a luat cuvântul în dorinţa de a face anumite sugestii legate de ridicarea monumentului sau recomandări în ceea ce priveşte personalităţile care nu ar trebui să lipsească din Panteon. Astfel, secretarul general al Academiei Române, academician Ioan Păun Otiman, şi-a exprimat speranţa că monumentul va reflecta un stil arhitectonic tradiţional românesc şi nu va fi doar o oglindire a clădirilor similare ce se regăsesc în Europa.

De asemenea, un loc de cinste printre cei care vor fi comemoraţi în acest Panteon ar trebui să revină Soldatului Necunoscut, Ţăranului, dar şi Învăţătorului român. Listele cu propuneri vor fi centralizate în toate filialele locale ale Fundaţiei Panteonul României, care vor fi organizate pe întreg cuprinsul ţării, filiale cărora le va reveni şi obligaţia de a organiza activităţile de subscripţie publică, precum şi de a coordona activităţile speciale.

Selecţia personalităţilor va fi facută apoi de un consiliu ştiintific format din membri ai fundaţiei şi ai Academiei Române. Cel mai probabil, propunerile se vor supune şi unei dezbateri publice.

DAŢI UN RON PENTRU PANTEON
Inginerul Nicolae Ivan, vicepreşedinte al fundaţiei, ne-a declarat că la acest moment există între patru şi şase locaţii posibile pentru ridicarea Panteonului, chiar dacă cel preferat rămâne Parcul Tinereteului, în zona Crematoriului Cenuşa. Acest loc corespunde cerinţelor testamentare ale Regului Carol I, care a indicat un potenţial loc pentru aducerea rămăşitelor sale în ţară, şi anume Biserica Cărămidari, din apropierea Crematoriului.

„Indiferent de locaţia aleasă, se va ţine cont de câteva detalii fundamentale precum protecţia mediului, pentru că vom încerca să transformăm spaţiul într-o zonă verde, respectul faţă de clădirile din împrejurimi, cu referire directă la crematoriul din Parcul Tineretului, care reprezintă mult pentru un segment al populaţiei României şi care nu va fi afectat. În orice caz, Panteonul va trebui să fie ridicat într-o zonă accesibilă, nu exilat în afara oraşului, o agora unde oamenii să vină nu neapărat pentru Panteon, cât pentru că le va face plăcere”, a precizat Nicolae Ivan.

În toamnă se va organiza un concurs internaţional pentru găsirea unui plan de arhitectură, urmând să se facă selecţia proiectului, apoi să înceapă construcţia. Pentru colectarea donaţiilor private urmează să fie constituit un cont bancar, sloganul sub care se va desfăşura campania de strângere de fondurii fiind „Daţi un Ron pentru Panteon”.

http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/panteonul-romaniei-se-naste-pe-timp-de-criza-514030.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s