PAGINI DE ISTORIE LITERARA

 

                            În cadrul emisiunii de radio „ C´apşa e viaţa !” ( transmisă în direct de două ori pe lună pe canalul Radio România Cultural), sunt prezentate momente inedite din istoria CAPŞEI.

                 Redau cu emoţie  un text, intitulat „ Printre marii Capşişti”, avându-l ca autor pe domnul Mihai Petrovici, jurnalist de mare talent şi inspiraţie, unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei teatrului românesc. Dăruindu-mi acest text, la rândul meu, cu acceptul Domniei sale,  îl pun la dispoziţia celor care obişnuiesc să utilizeze „ Internetul” drept sursă de documentare.

 

                               „ Printre marii Capşişti” 

 

Iată unul dintre marii Capşişti:

Ion Minulescu, care a dedicat prietenilor de cafenea acest poem (ce a fost spus în emisiunea ce a fost dedicată lui Carandino) de către dramaturgul doctor în medicină Dan Tărchilă.

 

 

                                     BANCHETUL MEU

 

„ În cinstea plictiselii mele

Voi da la noapte un banchet

Cu versuri,

Muzică

Şi poze plastice cu „ stele ”

De cabaret…

 

Voi pune-n capul mesei pe poeţi…

( Poeţii sunt nebuni inofensivi),

În coadă pe dresorii de sticleţi

Şi printre ei

Simetric aşezaţi,

Ca vorbele cu tâlc dintr-o şaradă

Pe Bunii-Templieri, între beţivi,

Pr filozofii gravi între rataţi,

Pe Muze-ntre  femeile de stradă

Şi lângă surdo-muţi pe guralivi…

 

Banchetul meu va fi  „ un fapt divers”,

Expus a doua zi şi comentat

De presă şi de public (vai!…) invers

De cum aş vrea să-l dau cu-adevărat…

Dar cum va fi cu totul gratuit

De la-nceput şi până la sfârşit,

Eu cred

Şi sper

C-atât mâncarea cât şi băutura

Vor sătura complet literatura

De la „ Hors d’oeuvre “Până la “ desert”.       

 

   Maestrului Dan Dulciu, care n-a putut asculta poezia ce am glăsuit-o într-o seară la rubrica “ Capşa Mon-Amour”.

Poezia scrisă demult de către Stan Palanca este, mai ales azi, perfect valabilă. Iată-o:            

      O MIE de DOLARI

“Cu o mie de dolari în România

Poţi să desfizi un titlu princiar;

Pe Marea Neagră poţi să joci chindia,

Şi Dunărea s-o firebi în samovar…

 Din toţi scaieţii vieţii sociale,

Sădeşti un parc măreţ de trandafiri;

Din oamenii de talent faci puşlamale,

Şi din eroi scoţi teancuri de martiri, 

Carpaţii îi reduci la muşuroaie,

Un fulg îl faci s-atârne greu ca plumbul,

Şi norii îi convingi s-aducă ploaie,

Când vrei să crească grâul şi porumbul…

 O mie de dolari – divină forţă

Cu care poţi opri din fugă vântul;

Poţi dintr-un biet chibrit să faci o torţă

Şi să confunzi c-o farsă jurământul… 

Între femei ca un geambaş de vite,

Te plimbi şi tai cupoane de amor

Şi dragostea când nu te mai înghite,

O prăbuşeşti strivind-o sub picior ! Atleţii că eşti fier îţi dau dovada,

Iar scluptorii se bat să pari “ Apollo”;

Poeţii îţi compun “auriada”

Şi lăutarii-ţi cântă numai  “ Solo”. 

   Autorul era poet din cap până-n picioare; cel ce se mândrea că e gratulat cu porecla „ Rege al şpriţului”, se născuse boem.

 Venea îmbrăcat în salopetă albastră, intra la Capşa fără sfială, ba chiar cu ostentaţie se oprea în mijlocul încăperii ( povesteşte  I. Valerian) şi cu un semn din mână cerea să fie ascultat.

Rostea apoi cu o dicţie de actor: „ Onorat public de la Capşa, şi iubiţi colegi poeţi, îmi dau seama că în faţa dumneavoastră sunt un burete uscat, apărut din mahalalele Bucureştiului, ca să vă tulbur digestia.

După cum v-am mai spus, talentul meu nu suferă comparaţie cu al vreunui poet de azi etc etc.

 Atât am avut de spus. Până la plăcerea viitoare, „Regele Şpriţului” vă salută”.

 

Gazetarul Traian Lalescu (fiul matematicianului) i-a scris următorul poem:        

                    STAN PALANCA

 „ Nu te-am văzut vreodată stând la masă,   (Pe gât dădeai paharul din picioare !)

Tu Stan Palanca-ndrăgostit de Soare

Îl mai zăreai prin aburinda plasă ? 

Vedeai doar Luna, sus pe cer o floare,

Iar noaptea albă îţi era mireasă:

Te însoţeau pe drumul fără casă

Novacii dârji, frumoasele fecioare. 

Dar a şoptit un glas: Acum e clipa !

Şi ostenit tu i-ai primit ofranda;

Chemând tăcerea să-şi desfacă-aripa.

 Pe manuscris ai pus atât: Postume !

Şi ai plecat, lăsând-o pe Smaranda;

Să-ncerci şi vinul de pe altă lume.”  

                                     DAN TOMA DULCIU

                                        04.11.2006

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s