DIN TRECUTUL TEATRULUI ROMÂNESC

DAN TOMA DULCIU

 

Două inedite documente, datând din anul 1875, ne aduc în actualitate începuturile activităţii de impresariat artistic, dificultăţile întâmpinate de organizatorii de manifestări teatrale.

 Este vorba de lipsa unor spaţii adecvate desfăşurării unor spectacole dramatice în Bucureşti. În acele vremuri Matei Millo şi Mihail Pascaly erau promotorii şi animatorii teatrului în ţara noastră. Între aceşti doi pionieri ai mişcării teatrale a existat o vie concurenţă. Dată fiind lipsa sălilor de spectacol, conducătorii de companii erau obligaţi să ia în concesiune cele câteva săli existente pe atunci în capitala ţării pentru prezentarea producţiilor teatrale. De obicei, cele două trupe de actori dădeau spectacole la sala Bosel ori în sala Teatrului cel Mare (Teatrul Naţional).

 În perioada septembrie 1871 – iunie 1874, Mihail Pascaly (1830-1882) a obţinut concesiunea Teatrului cel Mare din Bucureşti. Nemaiputându-se prelungi contractul cu Teatrul Naţional, spectacolele urmau a se desfăşura în localuri improvizate.

 Astfel, Trupa Pascaly inaugurează stagiunea 1874 la 10/22 octombrie cu drama istorică „Liberarea Greciei”. Echipa de actori (din care făceau parte, printre alţii, Ştefan Iulian, N. Mateescu, Ioan Panu, Catinca Dumitrescu) va fi cunoscută sub numele ” Teatrul-Circ” Pascaly, deoarece spectacolele se desfăşurau în sala Circului Suhr, aflată în centrul oraşului.

 Pe la 1873, pe Calea Victoriei, pe locul unde se găseşte în prezent clădirea Muzeului Naţional de Istorie, se afla o imensă construcţie de lemn, menită a fi gazda unor spectacole de circ sau de teatru.

 Acolo, în săli improvizate, Circul Huttemann şi apoi, până la 1877, Circul Suhr, au oferit spectacole. În acel an, Circul Suhr este transformat în sală de teatru.

Circul Suhr s-a instalat în această parte a oraşului, cam prin anul 1873. Spre deosebire de alte circuri ale timpului, acoperite cu pânză de cort, acesta era construit din lemn, pentru a putea găzdui spectacole inclusiv în timpul iernii.

Vasta sală a circului Suhr, poate mai încăpătoare decât cea a Circului Sidoli de mai târziu, putea adăposti circa 5-6 mii de spectatori, cum ne încredinţează A. Bacalbaşa.

 Tot acolo, în Piaţa Constantin Vodă, se afla sala de spectacole Walhala (Valhala).

 Ulterior, construcţia a fost demolată iar terenul a rămas viran, aici având loc numeroase întruniri publice. Locul era cunoscut în trecut sub numele de Piaţa Constantin-Vodă, pentru că aici se aflase celebrul Han Constantin Vodă, distrus de incendiul de la 1848.  

Prezentăm mai jos conţinutul a două relevante documente, datate august 1875, din care rezultă avatarurile unor organizatori de spectacole teatrale în Bucureşti, a căror activitate specifică era privită de fisc cu vădită ostilitate. Reclamanţii se plâng Ministerului Finanţelor de faptul că inspectorii fiscali ai Capitalei percepeau în mod eronat şi nejustificat un impozit pe care numai directorii de trupe teatrale erau obligaţi să-l plătească. Petenţii, care luaseră în arendă spaţiile comerciale din Piaţa Constantin Vodă, subînchiraiu sălile de spectacol unor trupe de teatru sau de circ, româneşti ori străine, plătind un impozit anual bine precizat. Cu toate acestea, ei sunt obligaţi să achite un impozit mărit, ca şi când ar fi fost ei înşişi directori de trupe teatrale. Prin urmare, nefiind comercianţi, directorii de trupe teatrale erau obligaţi să achite impozite destul de piperate. Înţelegem, astfel, de ce Matei Millo sau M. Pascaly au fost adesea la un pas de faliment, de ce sălile erau mai mereu goale, iar biletele aveau un preţ exorbitant, după cum menţionează acelaşi Bacalbaşa în „Bucureştii de altădată”.

 Prin urmare, taxa de „2 lei la mie” impusă unui director de teatru era, conform mentalităţii vremii, un lucru firesc, în timp ce o asemenea taxă, percepută unui arendaş, era privită drept o „asuprire pe faţă”.

Dar, iată textul acestui interesant document, ce dezvăluie pagini necunoscute ale începuturilor vieţii teatrale din ţara noastră:

  

Ministerul Financelor

Registratura Generală

Nr. 2314/1875 13/8

Dir. Contr. Directe

Jurnal no. 734

Data 13/8 1875

Dossar no.

 

Domnule Ministru

 „Subsemnaţii cu contract legalisat de onor Tribunal Ilfov Secţia III-a ţinem în arendă Piaţa Constantin Vodă împreună cu Circul clădit pre dînsa şi subînchiriem şi noi pre de o parte piaţa la diferiţi vânzători de manufacturi, iar pre de alta Circul îl subarendăm la diferiţi directori de teatruri, Circuri ş.a.

 Pentru comerţul de această categorie, Legea contribuţiunilor directe la partea patentelor a hotărât ca asemenea arendaşi cum suntem noi să plătească ca patentă (2 lei la mie), după preţul anual al arendei prevăzut în Contract (tabloul de clasificaţie litera C. Condica Contrib. directe)

 Comisiunea comunală însă cu ocazia recensământului după ce i-am prezentat Contractul de arendare din care se poate vedea că noi plătim 30.000 franci arendă pe an pentru piaţă şi localul circului, în loc să ne tacseze la tacsa de 2 la mie prevăzută de lege prin tabloul de clasificaţie C combinat cu alin II de sub art. 10 din menţionata lege, vine şi dă cu totul o greşită interpretare legei şi ne tacsează ca Directori de trupe teatrale.

 Domnule Ministru,

 Este destul ca să se observe numele nostru şi să se constate până la evidenţă că noi nu numai că n-am fost vreodată Directori de spectacole sau actori dar nici chiar nişte neînsemnaţi corişti, pentru că acesta nu este felul ocupaţiunii noastre; Contractele ce le posedăm de la diferiţi Directori de spectacole cum a fost Pascaly, Giacinta Pezzana şi alţii, cărora le-am subarendat Circul, probează îndestul că noi nu suntem Directori de spectacole.

 Vedeţi dar, domnule Ministru, că tacsa de patentă ce ni s-a impus şi care ni se cere prin anexatul avertisment nu este decât o asuprire pre faţă pentru noi; Dacă credeţi că reclamaţiunea noastră este justă după cum nici nu ne îndoim, vă rugăm atunci să binevoiţi a recomanda On. Primăriei Capitalei ca să ne facă cuvenita scădere de la espusa taxă şi să ne adauge la aceia în categoria căreia este prevăzut şi felul comerţului nostru.

 Binevoiţi vă rugăm, Domnule Ministru, a primi asigurarea osebitei noastre stime şi consideraţiuni. „

 S.S. indescifrabil

Dând dovadă de o remarcabilă operativitate, ministerul de finanţe îndreaptă chiar a doua zi plângerea celor doi contribuabili către Primăria Capitalei, cu rugămintea de a se face reclamanţilor „îndestulare”, conform prevederilor legale în vigoare.

 

ROMÂNIA Bucuresci 14 august 1875

Ministerul Financelor

Direcţia Contribuţiunilor Directe

Serviciul

No.19310

Primăria Comunei Bucuresci

Înregistrată 14 august 1875

No 13435

 

 

                   Domnule Primar

Domnii Aulangnier Litman şi S. Rafailovici, arendaşi ai pieţei Constantin Vodă şi Circului, presentând Ministerului anecsata aci suplică înregistrată la no 2314 reclamă că de către comisiunea de recensământ se vede clasificaţi la o tacsă de patent care nu este nici decum în raport cu felul comerţului ce fac dânşii.

 Ministerul, în faţa reclamaţiunei şi a actelor presentate de dânşii ne aduc rugăminte, domnule Primar, să binevoiţi a disposa să se facă reclamanţilor îndestulare, conform disposiţiilor prescrise de lege, pentru asemenea casuri.

 Primiţi vă rog, domnule Primar, încredinţarea osebitei mele consideraţiuni.

p. Ministru s.s. indescifrabil

 p. Director

s.s Indescifrabil

Domnului Primar al Capitalei

  

 

                                                               DAN TOMA DULCIU

                                                                 SEPTEMBRIE 2005

Anunțuri

Un gând despre „DIN TRECUTUL TEATRULUI ROMÂNESC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s