DE CE NE MOR PATRIARHII…..

DAN TOMA DULCIU      

  Funeraliile Patriarhului Teoctist ne-au prilejuit o reintalnire cu adevarul ultim, de fapt singurul adevar: existenta umana este doar o efemera insiruire de zile ce stau sub semnul maruntelor certitudini sau a marilor necunoscute: doar moartea, ca refuz suprem al darului vietii, este inevitabila. Fiintele umane se deosebesc intre ele prin destin, inteligenta, avere dar Dumnezeu le-a obligat sa fie egale in fata mortii, unicul punct de referinta  fara de care viata nu ar avea nici un sens, nici o valoare. Ce trist suna acest truism: Ceea ce da suprema valoare vietii este doar moartea ! In fata mortii simtim ca trebuie sa iubim viata noastra, asa cum este, cu bune si rele, cu momente de bucurie si clipe de tristete, chiar si atunci cand simtim ca nu mai putem indura nedreptatea, mizeriile existentiale.

       Zilele trecute, privind cum  se perinda norodul la catafalcul Patriarhului Teoctist, simteam  cat de lasa si ipocrita este societatea in care traim. Un asemenea Om nu merita sa fie atat de singur,  pe ultimul sau drum lumesc. Norodul pe care l-a iubit, si de care a fost iubit, a putut veni sa-l vada pe Vladica, cu voie de la Stapanire, ca sa inteleaga tot omul ca si asupra mortii exista o putere pamanteasca, de care trebuie sa tii cont. 

         Iar clevetitorii si-au aratat sumet rautatea excesiva dandu-si cu parerea ca proasta in targ, aruncand cu pietre si acum asupra Parintelui. Si cum sa intelegi viata unui om, cu toate lucrurile bune pe care le-a facut, cand niste nemernici nu-i iarta lumestile greseli sau pacate ? Da, ei ce ne invenineaza existenta, nu au pierdut nici acest moment pentru a lovi in Inaltstatatorul. 

        Presimt ca ni se pregateste un alt spectacol ridicol, pe care  politicienii si cei interesati din a face din succesiunea pe Scaunul patriarhal un show mediatic sau o tulburare de minti, menita sa ascunda alte faradelegi, il vor instrumenta cu nerusinare. Ei vor folosi, probabil,  numele  defunctului Patriarh Teoctist, nu ca un reper moral, ci un argument in lupta pentru intaietate in viata lumeasca.In spatele acestui spectacol ieftin, pe cale sa inceapa, se ascunde vanitatea si nimicnicia omului marunt, plin de ambitii si orgolii, nesatul de avere si de satisfactii.

       Este dezamagitor sa vezi ca viata Parintelui Teoctist a fost prilej de barfe si de suspiciuni, dar si mai trist sa simti ca si moartea Inaltstatatorului s-a aliniat aceluiasi proces de degradare a adevarului. De acum inainte, din pacate, oamenii se vor certa  o buna perioada de vreme privind circumstantele mortii Patriarhului si vor uita sa aprecieze ceea ce a facut bine acesta in timpul vietii. 

        Patriarhul Teoctist era un Varsator. Un visator. Un blajin moldovean, cu inima mare, un chivernisitor al casei Domnului.Un om al jertfei dar si al intelegerii umane. La varsta in care fiecare zi poate fi o incercare a vietii, si-a ascuns cu demnitate suferinta. Nu a vrut sa beneficieze de tratamentul ce i s-ar fi cuvenit, potrivit rangului avut. A sfarsit ca un muritor de rand, in timp ce  unii ce se cred nemuritorii acestei tari, cei plini de bani si putere, de orgolii impinse la extrem, rosi de vanitati,  consulta medici in strainatate, se trateaza in cele mai bune si scumpe clinici de peste hotare, li se pun la dispozitie avioane, ba cumpara si aeronave avand sala de operatie, daca este nevoie, adica sa nu duca lipsa de nimic, iar daca este trebuinta chiar presa si televiziunile sa le inconjoare mediatic toate durerile si suferintele bietului lor corp, ostenit de cata grija poarta muritorilor de rand. 

     Acum se arata si acei nemernici la catafalcul celui plecat printre sfinti. Ei au nerusinarea sa apara cerniti de durere, dar dornici sa ii vada poporul acolo, farisei ce nu au ridicat un deget pentru implinirea visului acestui Sfant: o Catedrala, cum au toate popoarele civilizate.Acest popor  cred ca nu merita sa aiba o Catedrala, atat timp cat nu intelege sensul acestui simbol,  cat nu s-a alaturat straduintei Pazitorului de turma, nu a protestat impotriva celor ce s-au opus construirii acelei zidiri, fara de care nu poti fi demn ca esti un adevarat crestin.

      La venirea Regelui in tara, la moartea  seniorului Coposu, la nu stiu ce meci de fotbal sau spectacol de muzica, zeci si zeci de mii de oameni se inghesuie  ca la un spectacol ce iti da fiori de neuitat. Este vointa lor, este placerea lor. In schimb, la singurul moment de intensa emotie, de solidaritate umana, trecerea Parintelui spiritual al cresitinilor ortodocsi romani la cele vesnice,  bucurestenii s-au codit sa vina. Daca se scot insa moastele vreunui sfant, care sa garanteze inca un an de sanatate, prosperitate si spor in castig, atunci, DA, venim cu mic, cu mare, ca este niscaiva  profit, si pe degeaba. Dar asa, la Teoctist ? Exista, evident, si exceptii:  la capitolul imagine, pentru politicieni, profitul este cert, pe termen, scurt, mediu si lung !   

   Ca sa fie lumea multumita, si fara lacrimi pe obraz, mai marii vremelnici si inutili ce ne conduc destinele ne-au ajutat sa ne aliniem, intr-o suprema batjocura, la o coada nesfarsita, umilitoare,  un rand de trista amintire, printre garduri de separare, un suvoi tacut de oameni cu frica de Dumnezeu, asezati la inghesuiala, pe un culoar stramt, ca vitele duse la abator. Si acest lucru, sub ochii nostri ingaduitori: ca dumnealor, grangurii si potentatii sa nu stea la un loc cu prostimea, sa aiba aer, sa fie vazuti mai bine de camerele de luat vederi, sa nu piarda timp.  

      Da, aceasta este soarta bietului nostru popor: sa fie umilit si batjocorit la el acasa, sa fie pus  la zid de niste venetici vremelnici, perfizi si nemilosi. Cred ca ar fi momentul sa amintesc spunand ca televiziunile aratau, la ore de maxima audienta, cum se calcau oamenii in picioare, datorita modului de organizare a funeraliilor, si cat de lejer si civilizat stateau marimile zilei, in fata. De ce nu imparteau  si ei durerea acestui norod, la rand cu muritorii, de ce nu urcau si ei dealul Patriarhiei, ca o Golgota tardiva, expiatoare, stand ore si ore sub arsita soarelui ? 

        Atunci ar fi simtit pe propria piele stupiditatea unui sistem absurd de organizare,  din care acolo, la funeralii, aveau parte doar de un mic exemplu, atunci ar fi inteles in sfarsit de ce este necesar sa fii solidar macar in durere umana, daca nu in profituri si averi, de ce este musai sa avem o cladire cu rol spiritual, care sa permita accesul a mii si mii de oameni, in conditii decente.

       Dar ei, atata vreme cat se cred peste noi toti, avand numai privilegii si fara sa dea nimanui socoteala, nu vor intelege de ce este necesara o asemenea Catedrala. Pentru acestia exista fonduri, sute de miloane de euro, pentru referendumuri, alegeri, pentru achizitionarea de avioane de uz select, restrictiv si personal, pentru limuzine de lux, pentru plata unor slugi care sa le faca viata mai dulce ( sub forma de secretare, soferi, garzi personale, vile de protocol, cu tot dichisul, la mare si la munte, deplasari in strainatate etc). 

      In sfarsit ar mai fi de spus ceva: toata fanfaronada privind reforma  sistemului de sanatate nu este decat o vorbarie goala, menita sa ascunda afaceri veroase, pe bani publici: daca pana si unui asemenea om al Bisericii i se poate intampla ceea ce i s-a intamplat, atunci este usor de imaginat ce se petrece la un Spital din Pocraca din Vale.

       Dar sa nu ne facem iluzii: ei, ” smecherii”, dupa ce au pus la punct acest sistem, il evita cu eleganta, ca doar nu sunt naivi sa simta pe pielea lor efectul propriei neghiobii.

      Si ne mai miram de ce pleaca romanii cu sutele de mii in bejenie, de ce ni se risipesc satele si orasele, intr-un exod pe cat de nestavilit, pe atat de tragic.

      Si ne mai miram de ce nu ne mai suporta nici bunul Dumnezeu, facandu-ne sa suferim, inca  pe Pamant fiind, o parte din ” caldura” ce ne asteapta, probabil in Iad, daca mai continuam sa batjocorim cele sfinte.

      Bunule Parinte,  vei ajunge negresit la dreapta Tatalui ceresc.      Si-i iarta pe cei ce te-au chinuit cu nemernicia lor. Iar pe noi, Dumnezeule, izbaveste-ne si ocroteste-ne si nu ne lasa sa mai gresim fata de cei ce ne vor binele .

 

                                                          DAN TOMA DULCIU                     

                                                                  05.08.2007    

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s