Preliminariile unei sentinţe antepronunţate: Cazul prof.univ.dr. Adrian Năstase

Pentru a lumina o parte din împrejurările tenebroase ale unor ipotetice manevre de culise [1], care ar fi putut să determine influenţarea magistraţilor  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României în cazul prof. dr. Adrian Năstase, este de datoria conştiinţei mele de a aduce în faţa opiniei publice detaliile ultimei apariţii în public, cu impact semnificativ în spaţiul vieţii culturale româneşti, a fostului prim ministru al României, petrecute cu ocazia zilei de 15 iunie 2012, la sediul Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti.

A fost o întâlnire care a stârnit mânia dar a şi înfricoşat pe adversarii politici ai lui Adrian Năstase,  atât prin prezenţa în sală a unor membri ai Academiei Române, a unor artişti precum Radu Beligan, a unor scriitori şi oameni de cultură, cât mai ales prin cuvintele rostite acolo, prin adeziunea celor prezenţi la idealurile şi acţiunile liderului marcant al partidului ce câştigase cu numai 5 zile în urmă o victorie zdrobitoare în cadrul alegerilor locale de la 10 iunie.

Mesajul zilei de 15 iunie 2012, transmis de către prof. univ. dr. Adrian Năstase  a fost definitoriu, fără echivoc (citez): „ Evident, eu nu mi-am spus ultimul cuvânt”. Un semnal receptat cu îngrijorare de către adversarii săi, sugerând clar că Adrian Năstase va reveni în curând în politică !

Această ştire a reapariţiei pe scena politică a celui ce a fost hăituit sistematic, fără milă, timp de mii de zile, de către un sistem juridic aservit politic, a căzut ca un trăsnet asupra „ocultei”, determinând reacţia ei furibundă şi adoptarea deciziei de a-l elimina definitiv din viaţa politică,  aruncându-l după gratii.

Pentru început, trebuie să explicăm motivul prezenţei prof. univ. dr. Adrian Năstase la un eveniment dedicat lui Eminescu, la sediul Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti, unde urma a se lansa proiectul naţional al „Bibliotecii Mihai Eminescu”, de către prof. dr. Nicolae Barbu.

Fac în continuare o destăinuire: Este bine să se ştie că prof. univ. dr. Adrian Năstase a fost primul lider român post decembrist care a avut curajul (din nefericire, cum vom demonstra mai jos, aspru pedepsit în anii următori) de a face să renască mitul lui Eminescu, şi de a-l desemna drept figură tutelară pentru activităţile diplomaţilor de la Bucureşti, într-o perioadă în care România era în mare pericol de a se dezintegra din punct de vedere statal.

Astfel, înainte de predarea mandatului de ministru de externe (septembrie 1992), prof. univ. dr. Adrian Năstase a hotărât postarea statuii lui Eminescu chiar în fief-ul MAE şi atribuirea numelui Eminescu clădirii Ataşaţilor Culturali.

Cuvântările rostite acolo, cu ocazia festivităţilor, au atras atenţia asupra figurii lui Adrian Năstase, a cărui stea politică începuse o vertiginoasă ascensiune.

Mai mult, profesorul univ. dr. Adrian Năstase a decis aducerea la lumină a documentelor aparţinând lui Eminescu, aflate în arhivele diplomatice româneşti, fapt fără precedent, realizat de către  tânărul, la acea dată, ministru de externe român.

Acelaşi curajos şi demn om politic era privit chiorâş şi ca urmare a iniţiativei aducerii în ţară a osemintelor unei alte personalităţi emblematice a ţării noastre, diplomatul şi omul politic N. Titulescu.

Vă pot depune mărturie că acestea sunt adevărurile de neconstestat fiindcă, în urmă cu 20 de ani, subsemnatul a fost cel care a sugerat demnitarului de atunci, Adrian Năstase, demersul căutării în arhive a acestor documente preţioase. Ulterior, ele au fost valorificate din punct de vedere publicistic de autorul acestui articol, împreună cu domnul Ion C.Rogojanu, prin tipărirea lor la Botoşani, în anul 1998.

Dar, pentru prof. univ. dr. Adrian Năstase, preţul acestui act de curaj a fost unul dureros: împotriva acestuia s-a declanşat o campanie mârşavă, de lungă durată, de maculare a imaginii omului politic Adrian Năstase, prin lansarea unor calomnii, aluzii sau unor aşa zise dezvăluiri de presă, privind averea, trecutul său, orientările sexuale, originea etnică, afaceri necurate, tendinţe dictatoriale etc, toate culminând, în final, cu intentarea unui proces menit a-l scoate definitiv din viaţa politică.

Analizând desfăşurarea evenimentelor în care a fost implicat prof. univ. dr. Adrian Năstase, îndrăznim a face o paralelă între momentele 28 Iunie 1883  şi 26 Iunie 2012, semnalând similitudinile dintre scena punerii în cămaşa de forţă a lui Eminescu, pentru a fi dus spre tratament la Spitalul dr. Şutzu şi  filmul scoaterii cu duba a  lui  Adrian Năstase din Spitalul de urgenţă Floreasca ! Primul a fost declarat de către „ presă” nebun, al doilea a fost  prezentat de mass media „ infractor” !

Revenind la întâlnirea din 15 iunie 2012, la care am fost eu însumi prezent, voi descrie cât mai aproape de adevăr acest moment decisiv din biografia profesorului de drept Adrian Năstase, condamnat de uneltele unui regim tiranic, ce i-a „ promis”, încă de la acapararea puterii, în Decembrie 2004, că îl va distruge ca personalitate politică, evident cu armele unei justiţii „ independente” !!!  („ Adriane nici nu ştii cât de mic începi să fii”).

„ Oculta” a fost atentă întotdeauna la semnificaţia participării unor personalităţi, a unor oameni de cultură remarcabili, la orice eveniment major, legat de Eminescu, dar acest fapt s-a manifestat, mai ales în anul 2012. [2]

Aşadar, la 15 Iunie 2012, la orele prânzului, la sediul Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti, era programată ceremonia de lansare a unui proiect de anvergură naţională, dedicat lui Eminescu. Aici a fost prezent şi prof. univ. dr. Adrian Năstase, în chiar prezidiul adunării, alături de marele om de teatru, Radu Beligan, acad. Al. Surdu, prof. dr. Nicolae Barbu şi dr. Florin Rotaru, Directorul General al Bibliotecii Metropolitane.

În sală, se aflau, de asemenea, academicianul Sorin Dumitrescu,

prof. Mircia Dumitrescu, unul dintre autorii monumentalei ediţii a

Caietelor Eminescu”, scriitorul şi profesorul doctor N. Georgescu, eminent eminescolog, mulţi alţi oameni de cultură. Se vedea de departe că profesorul Adrian Năstase se simţea extrem de confortabil într-o asemenea companie, fiindcă, să nu uităm că, în tinereţe, acesta îşi începuse strălucita sa carieră în cadrul unui institut de cercetări juridice al Academiei Române, urmând astfel vocaţia de profil academic a tatălui său.

Evenimentul amintit a început cu audierea unei poezii eminesciene, declamate admirabil de către maestrul Radu Beligan. Vom trece peste prezentarea pur tehnică a proiectului, aşa cum a fost făcută de prof. dr. Nicolae Barbu, (autorul acestuia), precum şi de evocarea academicianului Al. Surdu, cu privire la planurile lui Noica în legătură cu opera lui Eminescu, pentru a ajunge la esenţa acestei întâlniri.

În ceea ce îl priveşte pe prof. univ. dr. Adrian Năstase, importanţa evenimentului a fost aceea că, la 15 Iunie 2012, în sala Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, au fost rostite aserţiuni, pe care le voi dezvălui în continuare, ce au dat fiori de spaimă celor ce urmăreau pas cu pas, cu mijloace de interceptare şi înregistrare sofisticate,   pe viitorul deţinut politic, prof. univ. dr. Adrian Năstase (să fi fost DNA, Serviciul de Informaţii X, un anumit centru de putere ?).

Prezint în continuare ideile esenţiale ale cuvântărilor rostite atunci. După discursul dr. Florin Rotaru, care a prezentat importanţa evenimentului, amfitrionul a continuat, adresându-se fostului prim ministru astfel:  „ …. poate cel mai mare om politic al României contemporane, domnul Adrian Năstase”.

El a ţinut să precizeze că „ sunt oameni de cultură, care vor să prezinte domniei sale (Adrian Năstase, n.n.) proiectele culturale ale acestei părţi a generaţiei noastre, a acestei părţi de intelectualitate „non histrionică”, această parte care nu a căutat vedetismul la televiziuni”.

Pentru a ne face o părere despre importanţa luărilor de cuvânt, amintim câteva idei din discursul acad. Sorin Dumitrescu. Mai întâi, acesta a dăruit prof. dr. Adrian Năstase un „ Album de Luptă” ( cu siguranţă, titlul avea o anumită semnificaţie), conţinând reproduceri ale creaţiilor semnate de peste 60 de artişti români contemporani (pictori, sculptori), opere aflate în posesia acestuia, şi pe care reprezentanţii statului nu doresc să le preia, de aproape 14 ani.

Albumul a fost dăruit prof. univ. dr. Adrian Năstase, cu menţiunea expresă:  „ este o onoare pentru  mine” .  Prin acest album, acad. Sorin Dumitrescu vrea  „ să se ruşineze oficialităţile”. Acesta a subliniat că, „ în aceşti 14 ani a existat o singură seninătate”, şi anume guvernarea condusă de Adrian Năstase. Acesta a fost „ un cer senin”, fiindcă l-a sprijinit pe Sorin Dumitrescu, oferindu-i sediu pentru Fundaţia „ Anastasia”, în clădirea Kalinderu.

Academicianul a continuat: „ Sunt la curent cu suferinţele prin care treceţi, sunt solidar cu Dumneavoastră”. În final, academicianul Sorin Dumitrescu a mai adăgat:  „ Îmi pun speranţa în noua stăpânire (USL, n.n), ca să rezolve acest lucru” ( sediul plănuitei pinacoteci, n.n.).

Răspunsul lui Adrian Năstase a fost: „ Vă mulţumesc foarte mult şi sper să va dau veşti bune”.

Încurajat de aceste cuvinte, acad. Sorin Dumitrescu a prezentat un alt proiect al său, de creare a unui „ locaş de reabilitare identitară Eminescu”, în Moldova, pentru care solicită sprijin.

În continuare, a luat cuvântul scriitorul Dinu Grigorescu, care a atacat în termeni duri activitatea ICR, în special reprezentanţa ICR de la New York.

Dinu Grigorescu a făcut referire la „ politica segregaţionistă de partid a reţelei ICR în lume”.

Reţinem, de asemenea, ideile rostite de către dr. Florin Rotaru, care, adresându-i-se „ domnului prim ministru Adrian Năstase”, a afirmat:

vreau şi eu, alături de Sorin Dumitrescu, şi cei de aici…. să mărturisim public, că suntem alături de Dumneavoastră în această perioadă tristă, ruşinoasă pentru România, nu pentru Domnia Sa, când i se înscenează unul dintre cele mai oribile procese din istoria contemporană a Europei. … Acesta este un proces mai ruşinos decât Procesul Dreyfuss, pentru că nu este o eroare juridică, este o implicare, un dictat politic. Sunt instituţii româneşti care vor fi umbrite în faţa lumii civilizate. Suntem solidari cu Domnia Sa, suntem alături de dânsul şi-i mulţumim că astăzi a ascultat unele dintre gândurile noastre pentru această ţară.”

La aceste cuvinte, răspunsul lui Adrian Năstase a fost unul laconic:

 „ Vă mulţumesc foarte mult”.

În continuare, prof. dr. Adrian Năstase a evocat modul în care a pus bazele Muzeului de Artă Contemporană, amintind şi despre eforturile de a crea nu mai puţin de 23 de alte muzee, amintind doar câteva: cel dedicat artiştilor Marcel Guguianu, Vasile Grigore etc.

Adrian Năstase a afirmat în continuare: „ Viitorul nu se poate aşeza decât pe un trecut pe care să-l valorificăm în mod inteligent”, fiindcă doar

cei care au rădăcini puternice în trecut, pot să se ridice deasupra timpului prezent.”

Referindu-se la momentul Eminescu, prof. dr. Adrian Năstase a remarcat că „ Noi trăim în lumea lui Caragiale şi doar aspirăm la lumea lui Eminescu”.

Neştiind ce sentinţă „educativă” îi va da ÎCCJ în zilele următoare, prof. univ. dr. Adrian Năstase a spus:  „ Trebuie să avem grijă de trecutul nostru, de istoria noastră”, şi a amintit că, „ vom lansa pe 28 iunie 3 volume „ Pro şi Contra Titulescu”.

În acest context, el a istorisit momentul primei sale întâlniri cu premierul Rusiei, Kassianov, dar şi cu preşedintele Putin, de faptul că omologul său purta la mână acelaşi ceas, marca „ Reverso”, precum cel al său, şi i-a amintit că, însuşi Titluescu i-a dăruit un ceas, aceeaşi marcă, cu decenii în urmă, omologului său, Litvinov.

În continuarea cuvântului său, prof. dr. Adrian Năstase a subliniat:

Trebuie curaj în politică, trebuie să ne batem pentru interesele româneşti”. În acest sens, el a amintit de cele 10 volume ale sale, purtând titlul generic  „ România după Malta”, care a cuprins doar cei doi ani de ministeriat, chestiuni de politică externă, bazate pe documente „ pentru ca cineva, care va veni după mine, va încerca să înţeleagă ce s-a întâmplat în Europa.”

Profesorul Adrian Năstase a mai spus: „ Eu cred că trebuie să ne batem pentru interesele noastre culturale, politice, economice, iar acest proiect face parte dintr-un proiect mai mare, pe care trebuie să-l realizăm”.

Eu am venit cu aceeaşi energie, cu acelaşi entuziasm , dar unii

 m-au criticat că am publicat la mine pe blog „ULTIMUL CUVÂNT”, cu referire la unul dintre dosare.  Evident, eu nu mi-am spus ultimul cuvânt şi cred că nici unul dintre noi nu şi-a spus ultimul cuvânt, pentru că atunci când eşti angajat într-un proiect ai foarte multe alte lucruri de spus. Aceasta este o bătălie, care trebuie să continue, este o bătălie care nu se câştigă uşor, dar ea ne dă sens vieţii”, a mai declarat prof. univ. dr. Adrian Năstase.

În finalul întâlnirii de la Biblioteca Metropolitană, dr. Florin Rotaru

s-a adresat prof. univ. dr.Adrian Năstase astfel:

–         „Locul Dumneavostră este în istoria noastră, sunteţi omul care….”

–         „ Dar şi în prezent” , a replicat profesorul Adrian Năstase

–         „ Sunteţi omul care a schimbat destinul României, aţi introdus România în NATO, aţi introdus România în Europa” a declarat dr. Florin Rotaru, dăruindu-i două cărţi:

–          „ Acestea sunt micile noastre cadouri pentru tot ceea ce aţi făcut pentru ţară. Aţi fost în slujba ţării, veţi fi în continuare şi noi vom fi alături de Dumneavoastră”, a încheiat gazda evenimentului.

Cu aceste cuvinte apoteotice s-a încheiat ziua de 15 Iunie 2012.

A urmat, în ziua următoare, 16 Iunie 2012, dialogul purtat la o televiziune de către prof. univ. dr. Adrian Năstase, în care acesta a analizat în termeni critici poziţia PDL şi a abordat …..chestiunea suspendării preşedintelui ţării, manifestând o poziţie sceptică faţă de acest subiect.

Lăsăm cititorii să judece şi prin prisma acestor dezvăluiri dacă decizia condamnării prof. univ. dr. Adrian Năstase la doi ani de închisoare, cu executare, a fost bazată pe convingerea intimă, izvorâtă din probele dosarului, sau a fost influenţată de cele declarate de către Adrian Năstase, în data de 15 iunie 2012. Istoria rămâne să stabilească care au fost cauzele care au determinat pe adversarii săi să îl condamne la „ moarte civică”, sugerând  judecătorilor să adopte o măsură severă la adresa profesorului universitar doctor Adrian Năstase.

Repetăm întrebarea: Oare teama ce a cuprins „ oculta” este cauza acestei hotărâri ? Nu cumva spaima că Adrian Năstase, în contextul alegerilor victorioase pentru USL, din 10 Iunie, 2012 „ nu şi-a spus ultimul cuvânt” şi că acesta se alătură proiectului tipăririi întregii opere eminesciene, ca o parte a unui proiect mai amplu, să fie adevăratul motiv ?

Este dreptul nostru de a ne întreba ! Să avem de a face cu încă un episod din tot mai des invocata  „ Teorie a Conspiraţiei ?”

Dan Toma Dulciu

12. 07.’12

N.B.  După cum vedeţi, scriind despre Adrian Năstase, am folosit cu obstinaţie sintagma prof. univ. dr., fiindcă nu accept ca sentinţa ce i-a fost atribuită domnului profesor, în procesul „Trofeul Calităţii”, să poarte şi semnătura unei judecătoare, despre care se afirmă în mod oficial că are dificultăţi de redactare a unei sentinţe…..

Domnule profesor, demnitatea de om şi calitatea de profesor universitar doctor sunt mai presus de titlul (vremelnic) de judecător la ÎCCJ, instituţie în care accesul şi calitatea de oficiant la suprema curte se face pe bază de algoritm şi susţinere politică, şi mai puţin, sau deloc, pe baza unor merite profesionale certe.  Doamne, ce timpuri am ajuns să trăim !


[1] Negocierile de culise sau în centre de putere privind ocuparea funcţiilor majore în sistemul judiciar românesc sunt notorii şi nu fac decât să dezvăluie un adevăr ruşinos: în justiţia română nu funcţionează şi nu se aplică principii de drept, nici criteriul valorii profesionale, a probităţii morale ci a ingerinţei politice !

[2] Depun mărturie în faţa istoriei că supravegherea de către „ocultă” a activităţilor personalităţilor declarate indezirabile a avut loc şi în preajma zilei de 15 ianuarie 2012, când un anumit serviciu de informaţii se interesa cu înfrigurare în legătură cu manifestările dedicate lui Eminescu, dar mai ales asupra acţiunilor şi listei politicienilor prezenţi la manifestări. Să nu uităm că, în 14 ianuarie 2012, strada dădea în clocot, dar nu acest lucru era prioritar pentru reprezentanţii „ capiştei” spoielii , ci dacă Opoziţia se adună la Ateneu, pentru a-l sărbători pe Eminescu. Sunt în posesia dovezilor care atestă acţiunile de„ poliţie politică”, practicate de către „ocultă” şi, prin deducţie logică, faptul că, momentul 15 Iunie 2012, este o continuare firească  a acţiunilor de  odioasă supraveghere a intelectualilor patrioţi şi a societăţii civile, practicate de către cei ce l-au aruncat în temniţă pe prof. univ. dr. Adrian Năstase.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s