1940: Elevii din Basarabia si Bucovina, la Bucureşti Un document de arhivă

Imagine

În iureşul distrugător şi urgia fără seamăn, iscate de izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, România avea să pătimească nemeritat şi să îndure pierderi dureroase, cum nu a mai avut parte vreodată în istoria sa.

Aflată la vrerea hulpavelor puteri, ţara îşi vedea sfâşiat teritoriul, somată să accepte pumnul dictatului şi umilinţa înfrângerii fără luptă.

În ciuda ucigătoarei presiuni, manifestată cu putere în acele clipe neguroase ale istoriei româneşti, fraţii noştri basarabeni nu erau uitaţi şi nici părăsiţi în voia soartei.

În vremelnice clipe de restrişte, glasul conducătorilor ţării era mut dar fapta şi grija lor erau prezente pretutindeni, născând încurajare, speranţă şi năzuinţă întru izbândă.

Am în faţă un document, provenind din Arhiva Liceului T. Maiorescu din Bucureşti, care ne arată cum au reacţionat unii dintre conducătorii ţării în faţa unei fatalităţi de neoprit, dând dovadă de vrednicie înţeleaptă şi iubire părintească.

Autorul acestuia este D. Caracostea, profesor universitar şi cărturar strălucit, dar, din nefericire, ministru pentru câteva luni, într-un guvern de sacrificiu. El va plăti după război cu ani buni de închisoare politică, ispăşind pentru curajul şi demnitatea de care a dat dovadă întru apărarea fraţilor de peste Prut.

Unele dintre pasajele acestui document ar merita să figureze în orice abecedar al iubirii de patrie, în orice carte de istorie, în orice cronică a solidarităţii de neam.

Postând acest simplu document, gândul mă poartă spre vremuri mai aproape de zilele noastre, când insignifianţi politicieni, din perspectiva interesului naţional, şi ilegitimi lideri, prin prisma matricei adevărului istoric, transformaţi în corsari de tranziţie şi piraţi de ape politice tulburi, îşi pleacă smerit capul la orice poruncă aberantă, inumană şi absurdă, venită din cabinetele cu perdele întunecate ale palatelor imperiale. Şi mă întreb: cum ar fi reacţionat ei, dacă ar fi condus ţara, în tulburii ani din preajma celui de-al Doilea Război Mondial, şi cum ar acţiona azi, dacă istoria s-ar repeta. Întrebarea este pur retorică, desigur, dar răspunsul îl avem în faţa noastră: deşi nu ne-a somat nimeni, „manu militari”, ei au cedat tot, au abandonat poporul şi au dispărut în negura istoriei, cu conturile pline de arginţii trădării.

Sperând în protecţie şi sprijin de aiurea, ei au uitat de mult, după votul primit, ai cui sunt de drept servitori şi cui trebuie, la sfârşit de mandat, să dea socoteală.

Dar istoria nu-i va uita şi îi va judeca, pe fiecare, după fapte şi efecte, după vorbe şi minciuni, după vânzări şi trădări, după laşităţi şi complicităţi, după conturile şi averile ce-au agonisit pentru ei şi neamul lor de mărunţi venetici, dar mai ales pentru ce-au irosit şi risipit din averea neamului lor din care s-au iscat pe lume, şi pe care l-au părăsit.

O TEMPORA, O (POLITICAL) MORES !

Dan Toma Dulciu

28.Oct.2013

Ministerul Educaţiei Naţionale

Direcţia Învăţământului Secundar

Serv. B. No. 149.642/940 Nr.1011/30 Aug.1940

398

Domnule Director,

În urma marii dureri pe care a încercat-o Neamul românesc, prin ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, – deslipire care ne-a îndurerat dar nu ne-a descurajat spre un viitor mai bun, – s-au refugiat din acele părţi de ţară în Ţara liberă şi un număr destul de mare de elevi şi eleve, care au luat drumul pribegiei cu licărirea de mângăiere în suflete că vor găsi la noi primire frăţească şi ocrotire în aceste grele împrejurări.

Din prima clipă, Straja Ţării s-a îngrijit în chip cu totul deosebit ca aceşti îndureraţi străjeri şi străjere, – unii dintre ei aflându-se singuri, fără familii; alţii fiind orfani, iar alţii cu totul lipsiţi de mijloace, aşteptând să li se deschidă o uşă primitoare, să-i primească suflete înţelegătoare de fraţi.

În negrăita noastră durere a tuturor, acest suflet ospitalier s-a arătat larg şi înţelegător.

Ocrotirea acestui tineret şcolar s-a făcut cu toată bunăvoinţa şi cu toată înţelegerea atât de autorităţi cât şi de populaţiunea oraşelor şi satelor, timp de aproape 2 luni, de când a început acest calvar al fraţilor basarabeni şi bucovineni.

În preajma deschiderii noului an şcolar, Ministerul Educaţiei Naţionale împreună cu Straja Ţării, au repartizat şcolilor din ţară pe elevii şi elevele refugiate. Şcoalei de sub conducerea Dvs. au fost repartizaţi următorii elevi:

No

Numele şi prenumele

Originar din localitatea

Terminând ultima clasă la şcoala din oraşul

Situaţia părinţilor

Obs.

1.

2.

Hadârcă Ion

Stoleru Dumitru

Lic. ped. Cernăuţi

Lic. Hotin

Orfan tată

Orfan

Cls.III

Cls. VIII

În cazul în când şcoala nu le poate acorda o bursă din cele existente, elevii vor fi totuşi adăpostiţi în Internatul şcoalei, ca supranumerari, fiind trataţi la fel ca ceilalţi elevi; bineînţeles, nefiind obligaţi la vre-o taxă şcolară, sau la orice altă cheltuială de orice fel.

Dacă şcoala sau oricare şcoală din localitate nu dispune de internate, atunci Dvs. împreună cu Corpul Didactic, Comitetul Şcolar, Asociaţiunea foştilor elevi şi Autorităţile locale, veţi binevoi a vă îngriji ca elevii să fie adăpostiţi într-o familie de oameni gospodari, căreia i se va achita din fondurile Comitetului Şcolar, sau din donaţiuni făcute în acest scop de către localnici – toate cheltuielile de întreţinere.

De asemenea, sunteţi rugaţi să îngrijiţi de procurarea cărţilor, a rechizitelor şcolare, pecum şi de totă întreţinerea lor (îmbrăcăminte, încălţăminte, etc.) – ei trecând cu totul, ca în familiile lor, în grijile Dvs., socotindu-vă astfel a doua lor familie.

Această ajutorare nu urmează a avea altă înfăţişare decât aceea de ajutorare a semenului nostru, aflat în lipsă de cele trebuitoare şi având nevoie de îndrumare în viaţă.

Luând locul părinţilor lor, Dvs. vă veţi îngriji de întreaga lor educaţie intelectuală-morală şi naţională, învăţându-i să nu uite vreodată marile datorii către Tron şi Ţară, către Neamul care din vitregia soartei a fost atât de dureros încercat.

Domnii profesori ai şcoalei vor veghea în chip deosebit asupra creşterii lor morale, asupra vieţii lor, fiindu-le sfătuitorii cei mai apropiaţi. Elevii, colegii lor, vor fi sfătuiţi să şi-i apropie ca pe nişte adevăraţi fraţi, făcându-i astfel să uite unele dureri şi griji familiale, în locul cărora vor pătrunde grija şi dragostea de Patrie.

Toată educaţia lor urmează a fi făcută cu cea mai mare prudenţă şi bunăvoinţă, înlăturându-se tot ce ar trece măsura obişnuită în care sunt crescuţi ceilalţi elevi acasă la ei, sau la şcoală; după cum orice lipsă de interes faţă de ei ar fi să-i întărească în credinţa că sunt nişte desmoşteniţi ai soartei şi să-i ducă pe calea desnădejdei, ceea ce ar fi rău şi pentru ei şi pentru ţară.

Gândul către cuibul rămas sub stăpânire străină să le fie totdeauna, iar iubirea locului natal să nu-i părăsească vre-o dată.

Veţi binevoi să-i supravegheaţi îndeaproape, atât în şcoală cât şi în afară de şcoală, aflându-le firile şi înclinările, încurajând pe cele bune, şi înlăturând tot ce s-ar dovedi în dauna desvoltării lor fizice sau intelectuale.

A îndruma cât mai bine pe aceşti elevi, – pe care să-i socotiţi fiii adoptivi ai şcoalei – înseamnează a ne face cu toţii o înaltă îndatorire morală, umană, creştină.

Fiind siguri că apelul nostru va găsi în Dvs. toată înţelegerea, vă rugăm să binevoiţi ca în timp de cinci zile de la prezentarea elevilor în şcoală, să raportaţi atât Străjii Ţării cât şi Inspectoratului General Şcolar respectiv – situaţiunea în care ei se găsesc; felul în care au fost primiţi şi găzduiţi.

Trimestrial, ne veţi raporta situaţiunile lor şcolare – (prin Inspectoratele Generale Şcolare respective), făcând şi propuneri privitoare la buna lor îndrumare şi pregătire în viaţă.

Ministru,

D. Caracostea

Ministerul Educaţiei Naţionale foarte urgent

Direcţia Învăţământului Secundar No.1079

No.155.338/940 20 Sept.1940

Domnule Director

Ca urmare la circulara No. 149.642/940, vă trimitem elevii basarabeni şi bucovineni refugiaţi care au fost repartizaţi l şcoala Dvs., cu rugămintea stăruitoare de a le da adăpostul şi hrana cuvenită şi înainte de începerea cursurilor.

Cu acest prilej vă rugăm din nou să-i consideraţi pe aceşti elevi ca pe copiii şcoalei ce o conduceţi, purtându-le de grijă atât în ce priveşte întreţinerea lor, cât şi privitor la buna lor educaţie.

Dacă şcoala Dvs. nu are internat, veţi plasa copiii la gazde cunoscute de Dvs. ca oameni vrednic şi capabili de a înţelege măsurile luate de Minister.

Ministru

Caracostea Director

s.s. indescifrabil

Către ………………………………….Liceul T. Maiorescu Bucureşti

Caracostea 1

Caracostea 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s