O inscripţie cu litere arabe, la Timişoara. Istoria decriptării unui text în limba turcă !

 

În prima jumătate a lunii februarie 2013 am făcut o vizită de două zile în minunatul oraş de pe Bega, la invitaţia unor buni prieteni din Timişoara. În cele 2 zile petrecute aici am admirat, printre altele, Piaţa Libertăţii sau Piaţa Primăriei Vechi.

După Revoluţia de la 1848, toponimicul „ Piaţa Libertăţii” a înlocuit vechea denumire sub care locuitorii acestui oraş o botezaseră  anterior:  Piaţa de Paradă („Paradeplatz”), fiindcă aici se găsea comandamentul administrativ al Banatului şi al Timişoarei, iar în acest spaţiu se desfăşurau în mod tradiţional paradele militare.

În perioada 1732 – 1761, în această parte a oraşului se construise cea de a doua cetate a Timişoarei, prin intermediul căreia vechile fortificaţii medievale erau înlocuite cu un proiect modern, avizat de curtea de la Viena.

În Piaţa Libertăţii găsim centrul noii cetăţi, mai mare şi mai bine gândită, decât cea anterioară, sub aspectul tehnicii defensive. Aici s-a născut noul oraş Timişoara.

Un impozant grup statuar, reprezentând Monumentul Sf. Maria şi Sf. Nepomuk, se află în zona centrală a acestei pieţe.

Aparţinând stilului baroc vienez, un  gen artistic predominant al acelor timpuri, monumentul a fost adus pe calea apei din capitala Imperiului Habsburgic, pe la 1756. Operă de artă monumentală reprezentativă a oraşului, acest ansamblu a fost început de sculptorul Raphael Donner. Moartea acestuia a oferit ocazia unor alţi artişti, Wasserburgher şi Blimm,  să finalizeze lucrarea.

În partea de Sud a acestei pieţe se găsea odinioară Comenduirea Garnizoanei Timişoara  („ Generalatul Nou”), ce data din anul 1727, iar în stânga pieţei complexul de construcţii era armonios însoţit de clădirea

Cazinoului Militar”,  cunoscută şi sub denumirea de „Casa Comandantului”. Aceasta clădire a fost ridicată în stilul unui baroc târziu, cu discrete influenţe rococo.

Deşi la mijlocul veacului al XVIII-lea au fost înălțate mai multe imobile în jurul pieţei, putem spune că abia în anul 1859, când s-a construit sediul „Comenduirii Corpului de Armată” (aflat azi în partea de vest a ansamblului), Piaţa Libertăţii a fost înconjurată aproape complet de clădiri pe toate laturile sale.

În partea de nord a acestui spaţiu istoric plin de semnificaţii se ridică ”Primăria Veche”, considerată la 1731 „ primăria comunităţii germane”. Construcția a fost realizată în perioada 1731-1734 după proiectul unui arhitect italian, care a şi supravegheat înălțarea edificului.

Înfăţişarea actuală diferă de aceea iniţială, fiindcă faţada construcţiei a fost refăcută de câteva ori, având azi un aspect eclectic, banal, mai ales că ornamentaţia în stil baroc a fost modificată cu una în stilul renaşterii târzii.

Ne-a atras însă atenţia o modestă placă montată în dreapta intrării, despre care circulă tot felul de legende în Timişoara.

Inscriptie

Inscripţia în limba turcă de la Timişoara

Apropiindu-ne şi fotografiind ciudata piatră veche de secole, am constat că scrierea era realizată cu caractere arabe, având o caligrafie specifică de mijloc de Ev Mediu.

Materialele documentare precizează că placa aceasta este o ultimă relicvă din această piaţă, care aminteşte de vremurile în care aici existau cu totul alte clădiri, un bazar turcesc, practic o altă lume.

Aceleaşi surse afirmau, fructificând probabil legendele apocrife, că pe locul primăriei celei vechi se afla o baie turcească, care s-ar fi găsit la intersecţia actualelor străzi: V. Alecsandri şi Praporgescu, pe latura de vest a Pieţii iar inscripţia ar fi atestat acest lucru, deşi nimeni nu putea să aducă dovada clară a celor afirmate.[1]

Chiar unele surse documentare susțin, în pofida evidenţei, că inscripţia ar data din primul deceniu al secolului XVII. Marele orientalist Aurel Decei  a infirmat această teorie, în urmă cu câteva decenii, considerând-o eronată. Ce folos, însă, legenda băii turceşti persistă.

Acest fapt m-a făcut să tratez cu mai multă atenţie chestiunea acestei unice dovezi a vremurilor când aici se găsea vechea cetate medievală a Timişoarei.  Se spune despre ea că este „ o inscripţie în limba turcă veche” .

Citisem cu câtva timp mai înainte un foarte interesant material documentar, semnat de domnul Radu Oltean [2], intitulat „ Timişoara Otomană”, asupra căruia, la vremea respectivă îmi exprimasem următoarea părere:

Dan Toma Dulciu spunea…

„La rândul meu, felicit autorul pentru munca de documentare, precum şi pentru probitatea ştiinţifică dovedite în elaborarea acestui studiu. În urmă cu 10 ani am publicat o lucrare, cu titlul:
Statutul juridic al Cadiatelor din România- Introducere în studiul Dreptului Islamic”, Editura Ars Docendi, Bucuresti, 2001, al cărei text poate fi găsit şi pe Internet. De asemenea, am postat pe Internet un alt studiu, numit ” Prezenţe musulmane în spaţiul românesc„, unde am evocat in mod succint evoluţia istorică a ocupaţiei musulmane asupra teritoriilor limitrofe Dunării şi Mării Negre. Asemenea cercetări documentare vin să lumineze o parte a trecutul ţării noastre, trecut fie ignorat de către unii istorici, fie voit mistificat. Pentru a nu se spune ca asemenea lucrări sunt mai greu de găsit sau studiat, ele sunt postate în spaţiul virtual, fiind la dispoziţia amatorilor de istorie, cercetătorilor, în pofida faptului ca unii dintre ei vor obiecta că Internetul nu este o sursă credibilă de documentare. Tot acolo, am postat şi un studiu privind ” Influenţe ale artei islamice asupra artei medievale româneşti”, pentru a se vedea unde şi când au apărut asemenea interferenţe culturale, arhitectonice etc. Pentru aspectele juridice privind cadiatele şi cutumele musulmane de pe teritoriul românesc, este destul să accesaţi pe orice motor de căutare sintagma „Dulciu Islam” şi veţi putea citi aceste materiale de interes istoric şi documentar. Regret că abia acum am lecturat acest foarte util articol. La data redactării studiului meu mi-ar fi fost extrem de util. Oricum, felicitări domnului Radu Oltean.
Cu mulţumiri, Dan Toma Dulciu
25.12.2011

De asemenea, aflasem în urmă cu aproape un deceniu de existenţa unei interesante Expoziţii, având titlul: „ Banatul Otoman” 1552 – 1716, care s-a organizat în toamna anului 2002 la Timişoara.

În Cronica semnată la acest important eveniment muzeistic, doamna Daniela Tănase afirma despre această unică relicvă a vremurilor de cucerire otomană asupra Banatului că inscripţia s-ar traduce astfel: Anul ridicării acestei băi din timpul de groază sub Ibrahim Ehan, Hedşa 1053” (1643).[3]

Importanţa inscripţiei

Însemnările unor călători care au vizitat Timişoara în epoca medievală sunt valoroase surse documentare. Printre aceştia, jurnalul de călătorie al lui Evlia Celebi este esenţial. [4]

Acesta descrie cele văzute în trecerea sa prin ”vilayatul” Timişoara:

Cetatea are 5 porţi. Prima este „ Poarta Azapilor[5]. Aceasta avea următoarea inscripţie: „ Oricare duşman ar nutri gând rău faţă de această cetate va fi înfrânt de sabia oamenilor lui Allah. Abidi Hatif -I – Kudsi a spus data: Slavă lui Allah ! Cetatea cea mare (s.n.) s-a săvârşit în anul 1052” [6]

Avem în acest text o confirmare sigură asupra datei finalizării „ marii cetăţi”, asupra căreia nu există nici un fel de dubiu, chiar dacă inscripţia nu mai există în prezent.

Dar, conform aceluiaşi jurnal de călătorie, „ Poarta Azapilor” mai avea o inscripţie interesantă, cu următorul conţinut: „  Fie că e mic, fie că e mare, acesta este un oraş minunat. Allah să dăruiască tuturor, în clipa cea din urmă, credinţa cea dreaptă.

         Kevseri, împreună cu oamenii mari ai lui Allah, a spus data: doresc ca păzitorul acestei cetăţi să fie în veci Allah. Anul 1053 „ [7].

         Acelaşi document istoric consemnează şi prezenţa unei inscripţii similare, aflate pe „ Poarta Cocoşului”:

„ Allah să nu ne lipseşti niciodată de mila ta, să înveseleşti şi să dai din nou viaţă inimilor căzute în deznădejde. Hatif şi Abidi, împreună cu oamenii mai mari ai lui Allah au spus data: Ajută Allah şi apără această cetate de viclenia duşmanilor lui. „

         După cum se observă, tradiţia constructorilor otomani de a aşeza pe zidurile unor clădiri importante a unor inscripţii cu caracter apotropaic se respectă şi aici.

Analizând conţinutul acestor inscripţii observăm o anumită particularitate: prima parte a textului este una care invocă protecţie divină împotriva duşmanilor ce ar ataca cetatea  iar partea a doua consemnează data construcţiei.

Evident, pentru istorici, data înălţării cetăţii este mult mai importantă decât orice alt conţinut.

În cazul nostru, textul aflat pe zidul vechii Primării din Timişoara pare a fi ieşit din standardul textelor prezente pe zidurile unor cetăţi, castele sau palate, deoarece îi lipseşte partea iniţială. Ca urmare, credem că piatra pe care o admirăm astăzi este doar un fragment din textul integral, şi anume doar partea finală a acestuia, respectiv cel care menţionează data construcţiei.

Cu toate acestea, informaţia transmisă de textul în cauză este esenţială, întrucât stabileşte identitatea construcţiei, perioada în care a fost finalizată, precum  şi numele sultanului, sub a cărui domnie a avut loc zidirea edificului.

Decriptarea inscripţiei

 

         Mărturisesc faptul că nu cunosc deloc limba turcă, însă textul fiind scris cu litere arabe am încercat să înţeleg sensul acestuia, ştiind că multe dintre cuvintele ce formează vocabularul limbii turce provin din limba arabă.

O mare dificultate o constituia scrisul foarte stilizat, alambicat am putea spune, fapt care îngreuna identificarea ordinii literelor acestei inscripţii.

După cum se observă, inscripţia este formată din două paliere, sub formă de şiruri de litere, urmate de un al treilea palier, unde este redat un număr, de fapt un an în calendarul Hegirei.

Primul pas a fost acela de a identifica fiecare cuvânt în parte,  din cele două paliere suprapuse.

Redăm transcrierea în litere arabe a fiecărui şir de litere (de la dreapta la stânga), urmând să analizăm ulterior cuvintele cu lecţiune incertă. Am obţinut astfel:

                          Palierul I : تاريخ بناء قل

                          Palierul II: زمان صلطان

                          Palierul III:  ١٠٥٣

Prima observaţie importantă: din cele 5 cuvinte cu lecţiune certă un număr de 4 cuvinte provin din limba arabă, cu următoarele sensuri:

– تاريخ بناء    = data construcției;

–    زمان صلطان = în timpul Sultanului.

–   ١٠٥٣             =  1053 (Hegira) ceea ce înseamnă anul 1643, A.D.

Știind că anul 1643 este o dată certă, incontestabilă, am dedus imediat și numele  Sultanului care domnea în acea perioadă: Sultanul Ibrahim I (1640 –1648). Acesta mai este cunoscut în istoriografie sub numele  IBRAHIM KHAN, fiind fiul lui AHMED KHAN.

În mod firesc, șirul de litere ce urmau după  زمان صلطان   (ZAMAN SULTAN) trebuia să însemne IBRAHIM KHAN , respectiv următorul șir de litere arabe:     ابراهيم خان  Această deducție logică mi-a permis să identific faptul că ”bigrama” BR,    (  بر  )   este  redată în textul alambicat al enigmaticei inscripții sub forma prescurtată  următoare:

Prin urmare, în șirul de litere din primul palier, în colțul din stânga sus, apare o ”trigramă” (- – -), din care cunoaștem acum cu certitudine poziția literelor BR– . Evident, a treia literă este un K ( ك  ) trunchiat, ca urmare a acoperirii cu mortar a unei părți din această literă.

Deci, am dedus astfel cuvântul KBR  ( كبر ), pe care îl vom pune la locul său în șirul de cuvinte din primul palier al acestei inscripții.

În sfârșit, ne rămâne însă să aflăm ce reprezintă însă grupul de litere  QL  (قل ) din același prim palier de litere. Vocalizând cele două consoane ale bigramei, cuvântul se poate pronunța  KALE, ceea ce în limba turcă înseamnă CASTEL, CETATE, FORTĂREAȚĂ, etimonul său fiind cuvântul arab    قلعة   , care este foarte asemănător, din punct de vedere fonetic, cu turcescul KALE, redat QL, având sensul de CASTEL sau CETATE. [8]

Acum, putem în final să prezentăm textul inscripției, precum și traducerea acesteia:

تاريخ بناء  قل كبر

زمان صلطان ابراهيم خان

١٠٥٣

Transliterând cu grafie latină, inscripția se citește în turcește astfel:

”TARIH BINA KALE KEBIR

ZAMAN SULTAN IBRAHIM KHAN”

1053

Traducerea în limba română:

DATA CONSTRUIRII MARII CETĂŢI:

ÎN VREMEA SULTANULUI IBRAHIM KHAN

1643

Așadar, nici vorbă de baie turcească,  sau de  ” vreme de groază sub Ibrahim Ehan”, ori alte aserțiuni privind datarea cu aproximație a textului, în primele decenii ale veacului al XVII-lea.

Coroborând datele amintite de Evlia Celebi cu data acestei inscripții, avem un tablou concordant asupra locului unde a fost postată inițial acea inscripție (pe zidurile MARII CETĂŢI a Timişoarei),  a datei 1643, precum şi numele cârmuitorului din acea epocă: Sultanului IBRAHIM KHAN.

În acest fel, am rezolvat o enigmă veche de secole, fără să cunosc măcar limba turcă, ceea ce înseamnă că ar trebui să vin mai des în oraşul Timişoara: cine ştie ce inscripţii de acest gen mai pot afla !

Dan Toma Dulciu

19.02.2013


[1]  „ Inscripţia este scrisă cu caractere arabe, în limba turco – osmană, o limbă conţinând 60 – 80% de cuvinte care sunt împrumuturi din limbile arabă şi persană, şi de aceea foarte greu de înţeles, sau chiar de neînţeles, pentru turcii contemporani nouă”.

(http://www.timisoara- info.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=255%3Aprimaria-veche&catid=44&Itemid=148&lang=ro )

[3] BHAUT, V, p. 157 , „ VI Moştenirea otomană”.

[4] Vezi „ Călători străini despre Ţările Române”, Vol.VI, Partea a II-a, Evlia Celebi, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 495 – 501.

[5]  Azapii reprezentau o structură militară specializată în paza zidurilor cetăţilor şi fortăreţelor, a oraşelor şi punctelor strategice.

[6]  Anul Hegirei 1052 corespunde perioadei 01.04.1642 – 21.03.1643.

[7]  Anul 1053 potrivit calendarului islamic corespunde perioadei 22.03.1643 – 09.03. 1644

[8]  Acest cuvânt este întâlnit și în limba română sub forma CULĂ  (construcție întărită, fortificată).

Anunțuri

Un gând despre „O inscripţie cu litere arabe, la Timişoara. Istoria decriptării unui text în limba turcă !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s