O judecată solomonică a principiului “ QUI TACET, NON NEGAT”

Standard

Studiu de caz: “Regulae Juris” şi Dreptul Electoral

Motto: “ Curtea Constituţională are o judecată solomonică” [1]

Prof. Univ. dr. Iulia Motoc, judecător al Curţii Constituţionale a României

 

 

Există numeroase situaţii în care Curtea Constituţională a motivat anumite Decizii privind constituţionalitatea unor acte juridice ce sunt de competenţa sa prin apelarea la norme şi principii de drept.

Acolo unde legea este ambiguă, neclară, neacoperitoare sau lasă loc unor interpretări nesigure, magistraţii Curţii Constituţionale fac recurs la  “ deducţii logice”, la principiile universale ale dreptului, oferind o soluţie cât se poate de coerentă şi conformă cu spiritul şi prevederile normelor constituţionale care, la rândul lor, dau expresie unor constante universale ale dreptului.

Rolul Curţii Constituţionale este acela de a pune în acord prevederile unui act juridic contestat cu prevederile Constituţiei, precum şi cu principiile unanim admise ale Dreptului.

În speţa pe care o supunem atenţiei în acest eseu dorim să propunem judecăţii Dumneavoastră şi, de ce nu, onorabililor membri ai Curţii Constituţionale, două analize teoretice privitoare la semnificaţia voturilor exprimate la Referendumul privind demiterea preşedintelui României, din 29 iulie 2012.

În baza uneia sau alteia dintre analize, Dumneavoastră puteţi să  aveţi o imagine asupra modului în care poate fi manipulată percepţia opiniei publice privind semnificaţia numărului de voturi şi -implicit-  în ceea ce priveşte soarta scaunului de la Cotroceni.

De la bun început, subliniem faptul că impunerea de către Curtea Constituţională a unui cvorum  obligatoriu de validare a referendumului este, în primul rând, neconformă cu paragrafele 50, 51 şi 52 din “Codul bunelor practici cu privire la Referendum” al “Comisiei de la Veneţia”, fiindcă, aşa cum s-a spus “cvorumul încurajează tactici absenteiste care afectează direct şi viciază în fond expresia de voinţă populară” ( ceea ce s-a şi întâmplat, în fapt, prin strategia PDL de a îndemna alegătorii să nu se prezinte la vot).

În al doilea rând, partea cea mai neplăcută, însă, umează abia după încheierea scrutinului. Rezultatele sale vor genera un val de interpretări contradictorii în cazul în care, ipotetic, numărul votanţilor efectivi se va situa în imediata proximitate a acestui prag al cvorumului.

In cele de mai jos, vă prezenăm  două posibile interpretări ale rezultatelor referendumului, funcţie de culoarea politică a celor care vor face analiza rezultatelor.

  1. Interpretare în viziune PDL-istă:

În cazul în care, pe 29 iulie, vor fi  aproximativ 9,5 milioane de votanţi, conform legii, Referendumul va fi declarat valid de către Curtea Constituţională. Dar să considerăm, sub formă de ipoteză, că dintre cei care se prezintă la vot, 7 milioane vor spune DA în ceea ce priveşte demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu şi 2,5  milioane vor spune NU.

În mod normal, Curtea Constituţională va lua act de demiterea preşedintelui, constatând că 74% au votat DA şi 26% au votat NU.

Totuşi, în cazul acesta, unii dintre susţinătorii preşedintelui suspendat se vor opune şi vor afirma că, pe bază de “deducţie logică”, Traian Băsescu a câştigat in fapt referendumul, fiindcă la cele 2, 5 milioane de voturi NU se mai adaugă şi cei peste 9 milioane de votanţi care s-au abţinut de la vot, la îndemnul preşedintelui suspendat şi a partidului care îl susţine.

Cu alte cuvinte, din totalul de aproximativ 18, 5 milioane de persoane înscrise pe liste, un număr de 11, 5 milioane vor fi considerate şi, deci, contabilizate ca fiind voturi PRO  revenirea preşedintelui suspendat la Cotroceni şi doar 7 milioane împotriva sa !

  1. Interpretare în viziune USL-istă.

Pornind de la acelaşi ipotetic procent de 7 milioane de voturi DA şi 2,5 milioane voturi NU, USL-ul va clama o victorie zdrobitoare la referendum deoarece, la cele 7 milioane de voturi DA, se vor mai adăuga alte 9,5 milioane de sufragii ale celor care nu s-au prezentat la vot, deci o victorie cu 16,5 milioane de voturi.

Acest rezultat se deduce ca urmare a faptului că voturile absenţilor vor fi contabilizate în favoarea USL -ului, în baza principiului “QUI TACET, NON NEGAT”[2], cu alte cuvinte, cei ce nu s-au prezentat la urne s-au comportat ca şi cum nu au avut nimic de obiectat faţă de demiterea preşedintelui, altfel ar fi venit la referendum şi ar fi votat NU !

De altfel, această intrepretare a unui adagiu de drept este prezentă şi în bagajul de înţelepciune al tuturor popoarelor din Europa, din care noi vom reda mai jos doar câteva exemple:

În limba română:

“Cine tace, e de acord ”

“ Cine tace, consimte”

 

În limba franceză:

“ Assez consent, qui mot ne dit”

“ Qui ne dit mot, consent”

“ Qui se tait, consent”

 

În limba engleză:

„ Silence gives consent”

„ When they are silent, they approve”

„ He who does not deny, admits.”

 

În limba germană:

„ Keine Antwort ist auch eine Antwort”.

 

În limba italiană:

„Chi tace acconsente”.

 

În limba spaniolă:

„Quien calla, otorga”

 

În limba portugheză:

“ Quem cala, consente”

 

         În încheiere, aş vrea să arăt că, din motive de oportunitate, oricare dintre cele două moduri de interpretare ale rezultatului Referendumului din 29 iulie pot fi invocate de una sau de alta dintre tabere adverse, fiindcă, nu-i aşa, Curtea Constituţională, în înţelepciunea ei proverbială („Curtea Constituţională are o judecată solomonică”) ar putea să emită fie o interpretare „ în doi peri”, fundamentată pe „ deducţii logice”, fie, luând în considerare câteva  „Regulae Juris”, precum „ Qui non improbat, approbat”, va consfinţi cealaltă variantă.

Doamne fereşte să nu intervină  „determinarea algoritmică (5 la 4)”, caz în care decizia va fi pe invers !

Dar, din „prudenţă constituţională” curtea omonimă se va spăla pe mâini, lăsând la „ îndemintea[3] Parlamentului să decidă ce va fi după 29 iulie 2012.

 

 

                                                     Dan Toma Dulciu

27.07.2012


[1]  Iulia Motoc, „ Cât de politizată este Curtea Constituţională ?  Chestiunea votului „ „http://www.juridice.ro/198777/cat-de-politizata-este-curtea-constitutionala-chestiunea-votului.html

[2]  „ Qui non improbat, approbat”

“Qui tacet consentire videtur.”

“Qui tacet non negat.”

“Cum tacent, clamant”

“ Non infitiando confiteri videbantur”

“ Qui non negat, fatetur”

“ Sed silentium, videtur confessio”

“ Silentium videtur confessio”

“ Tacent, clamant”

“ Tacent, satis laudant”

“ Tacet, sed loquitur ”

[3]  Formulă consacrată de domnul Ion C. Rogojanu, căruia îi mulţumesc pentru posibilitatea de a o cita, conform regulilor de bune practici în domeniul plagiatului !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s