Universul ascuns al fenomenului islamic. O hermeneutică a spiritului religios islamic

 

Majoritatea mişcărilor fundamentaliste islamice adună şiiţi fanatici, dar şi membri altor confrerii. Sectele religioase constituie un alt aspect sub care se poate deghiza îndoctrinarea. Sub haina renaşterii spiritului religios, a regăsirii sensului iniţial al credinţei, se ajunge la o proliferare fără precedent a obscurantismului, în care afirmarea unei etici exigente se împleteşte în mod abil cu exploatarea fără scrupule a naivilor, cu manipularea abilă a celor având un puternic sentiment religios. Într-o sectă, indiferent dacă este prezentă în lumea musulmană sau în lumea creştină (în lume există circa 5000 de asemenea secte), se pot întâlni laolaltă oameni oneşti şi escroci, naivi şi interesaţi, sinceri şi vicleni.

Aceste secte se caracterizează printr-o disciplină de fier, imprimată aderenţilor, o conduită ascetică, uneori însoţită de pedepse severe pentru cei ce încalcă regimul de viaţă impus de „şeic„, de „guru” etc. Multe dintre ele se folosesc de posibilităţile economice oferite de membrii ei, pentru a-şi întări poziţiile în societate prin intermediul unei afaceri sau societăţi industrial-comerciale, de regulă cu caracter transnaţional. Aceste societăţi sau firme au numeroase ramificaţii, constituindu-se ca surse ale finanţării activităţilor oculte ale liderilor sectei, ca mijloc de acumulare de averi dar şi de influenţare politico-economică, sub haina unei respectabilităţi dincolo de orice suspiciuni.

Asemenea secte organizează, în ideea menţinerii unei aparente onorabilităţi, fundaţii cu caracter umanitar sau religios, organizează activităţi cu caracter cultural şi atrag astfel personalităţi din viaţa politică, socială, ştiinţifică, culturală etc.

Un aspect îngrijorător în zilele noastre îl reprezintă prozelitismul dar mai ales fanatismul şi extremismul, care îmbracă adesea forme dintre cele mai aberante: terorismul, războaiele religioase etc.

În convingerile religioase ale şiiţilor, urmaşii lui Aly şi ai celor doi fii ai săi, ucişi cu toţii de către omeyazi, au apărut, cu trecerea timpului, ideea împlinoirii supreme prin moarte, a martiriului pentru izbânda Islamului.

În această psihologie macabră trebuie căutată cauza atentatelor sângeroase, puse la cale de fundamentaliştii aparţinând diverselor secte şi organizaţii religioase extremiste.

Un militant şiit adevărat este o făptură meditativă, veşnic tragică. „Unui şiit îi este cu neputinţă să nu plângă. Inima sa este un mormânt viu: adevăratul cavou în care dorm Hassan şi Hussein”. Iar de aici, ideea sacrificiului, prin moarte martirică, nu are decât un singur pas de parcurs.

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s