Teme şi subiecte ale misticii islamice

Standard

 

Simbolismul trupului uman: ochi, gene, sprinceane, inimă, gleznă , aluniţă.

 

OCHIUL- Termenul ‘ayn (cu semnificaţia ochi) desemnează în mistica islamică caracterul universal al unui lucru, o esenţă, un izvor.

Pentru mistici, lumea noastră este un vis (Sura XVIII). Un mistic este convins că numai în Unitatea Divină putem regăsi lumea şi realitatea adevărată.

Allah reprezintă izvorul (‘ayn), sursa reală şi ultimă din care se ivesc toate lucrurile.

INIMA Inima omului, spune Ibn Al-arabi, este “casa lui Allah”, mai nobilă şi mai importantă decât însăşi Ca’aba, care este considerată doar “tronul lui Allah”, în jurul căruia zboară îngerii (Coranul, 29, 75).

Pentru musulmani, inimile oamenilor obişnuiţi sunt ca nişte pătrate, care pot fi divine, îngereşti, omeneşti sau diabolice. Inimile profeţilor nu au decât trei dimensiuni, deoarece ei sunt feriţi de atingerea demonului.

ALUNIŢA. În poezia islamică, aluniţa este ca o chemare pentru cei ce caută lumina:

“Pletele ei sunt o capcană şi aluniţa ei o nadă. Iar eu, ademenit de nadă, căzut-am în capcană” (Hafiz). Pletele simbolizează, aici, lumina divină, strălucitoare şi atrăgătoare, spre care se îndreaptă atenţia credinciosului.

 

Apa ca semn divin.

Ca mai toate popoarele vechi, arabii au dat un sens divin acestui element care, după cum spun unii gânditori antici, este principiul suprem al vieţii.

Şiiţii îi conferă o mare cinste. Una dintre cărţile lor sfinte interzice folosirea apei în timpul nopţii. Totodată, nu era permis ca un vas cu apă, ce urma să fie fiartă, să fie umplut ochi, pentru a nu se pierde vreo picătură.

În Coran se spune că apa care cade din cer este o apă binecuvântată, un semn divin.

În grădinile Paradisului, există râuri de apă vie şi izvoare (2, 25; 88, 12). Omul însuşi a fost creat dintr-o apă care se revarsă (86, 6)

Apa simbolizează viaţa. Această apă are puteri regeneratoare, tema iniţiatică a îmbăierii rituale, premergătoare unei învieri mistice, prezentă mai cu seamă în Sura XVIII, “Grota ”, revine constant în gândirea mistică islamică, în special la şiiţi.

Apa mai reprezintă puritatea şi este folosită pentru a purifica. Rugăciunea rituală musulmană-„salat„- nu poate fi făcută dacă credinciosuil nu s-a purificat prin abluţiuni rituale, după reguli foarte minuţioase, şi respectate cu sfinţenie.

În sfârşit, viaţa este prezentă comparată cu apa pe care vântul o risipeşte (Coranul, 18, 45)

Într-un sens mai metafizic, Rumi identifică temelia divină a Universului printr-un ocean , a cărui esenţă divină este Apa.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s