Simboluri de breaslă-Mantia (Hirka)

Rasa din dimie a misticilor musulmani se numeşte “hirka”. „Această mantie este pentru noi,- spune Ibn Arabi,- un simbol de breaslă, semnul că împărtăşim aceleaşi crezuri spirituale, că practicăm acelaşi ethos „.

In limba arabă, acest cuvânt însemna, iniţial, “o bucată de îmbrăcăminte ruptă”. Hudjuiri, autorul celui mai vechi tratat de sufism, spune că această rasă purtată de mistici reprezintă flacăra interioară („harka”) care clădeşte sufletul unui sufit .

La începutul mişcării sufite, mantia era de culoare albastră (culoarea doliului) dar, cu timpul, “hirka” a devenit simbolul legământului de sărăcie.

La şiiţi, onoarea, privilegiul dar şi dreptul de a purta “hirka” se obţine după o perioadă de iniţiere, care durează cel puţin trei ani.

A îmbrăca rasa este pentru şiiţi un semn clar că iniţiatul a pornit pe drumul adevărului, că s-a despărţit de el însuşi, s-a lepădat de lumea înconjurătoare, păşind pe calea mistică. Gestul semnifică faptul că iniţiatul

s-a încredinţat cu desăvârşire stăpânului (maestrului) său spiritual, numit în arabă “şeih”.

Maestrul trebuie să cunoască la perfecţie, teoretic şi practic, cele trei etape ale vieţii mistice: Legea, Calea şi Adevărul. Aceste trepte fiind parcurse, şeicul poate făuri în jurul său discipoli.

Când Şeicul este convins că discipolul său merită să intre în rândul confreriei sufite, atunci îi pune acestuia mâna pe cap şi îl îmbracă cu “hirka”.

Pentru un „derviş” sau un doritor a se alătura unei grupări de sufiţi există un ritual de acceptare specific, constând, printre altele, în a pune următoarea întrebare: “Cine este şeih-ul care te-a iniţiat şi din mâinile cui ai primit hirka ” ?

Unul dintre obiceiurile păstrate cu sfinţenie de sufiţi este acela de a sfâşia şi dărui bucăţi din mantia maestrului lor respectat, mai ales când membrii confreriei ating un prag extrem al extazului mistic. Prin acest gest, se oferă binecuvântarea şi se împărtăşeşte din harul presupus a fi fost deţinut de şeicul ce a purtat această mantie.

Ibn Arabi explică mecanismul prin care “hirka” poate transmite, de la maestru la discipol, puteri binefăcătoare: “ Printre maeştrii în mistică s-a răspândit obiceiul care constă în aceea că şeicul, atunci când observă o deficienţă la unul dintre discipolii săi, se identifică în plan mental cu perfecţiunea pe care doreşte să o transmită. După ce a făcut aceasta, îşi scoate mantia pe care a purtat-o în timp ce realiza acea comuniune rituală şi o pune discipolului, căruia doreşte să-i transmită propria sa stare spirituală. Pe această cale, şeicul îi comunică discipolului său starea produsă în el însuşi…”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s