Semiluna-simbol al Paradisului .

 

Începând cu perioada cruciadelor, Semiluna este simbolul Imperiului Otoman.

În prezent, câteva state islamice au folosit Semiluna (de obicei, asociată cu o stea) ca simbol heraldic pe steagul lor naţional. Este o replică simbolică a Crucii creştine, prezente şi ea în armorialul unor state europene.

Coranul însuşi înfăţişează credinciosului mistic un simbolism lunar. Fazele Lunii şi Semiluna evocă moartea şi învierea.

Semiluna este simbolul Paradisului dar, în acelaşi timp, este şi simbolul învierii.

Potrivit simbolismului ocult al alfabetului arab, litera arabă “N” are forma unui corn de lună, având deasupra un punct. De aceea, se mai numeşte şi litera învierii. In arabă, această literă se numeşte “nun” şi are înţelesul de “peşte”. Acesta este un simbol al vieţii veşnice.

Rugăciunile de înmormântare sunt versete care rimează cel mai adesea în litera “N”, cum ar fi Sura XXXVI, care se recită pentru decedaţi sau pentru muribunzi.

In principiu, Islamul interzice orice semn distinctiv pentru morminte, locul de veci al unui credincios musulman neputând să se ridice deasupra nivelului pământului.

Pietrele funerare otomane, în schimb, au preluat o tradiţie ne-islamică, prezentând în partea mediană o inscripţie, care prezintă numele decedatului, rangul acestuia, iar dacă era „derviş„, numele confreriei căreia îi aparţinea.

Privitorii sunt rugaţi să recite un verset coranic, de obicei Sura „Fatiha„. Coronamentul pietrei funerare are forma unui turban, iar aspectul acestuia şi bogăţia detaliilor sculptate în piatră indică rangul social al celui decedat.

Mormintele sfinţilor musulmani au ca simbol un corn de lună. La baza mormântului este un pătrat, care este simbolul pământului şi trupului omenesc. Pe acesta se aşează o cupolă, care reprezintă sufletul vegetativ. La partea superioară a monumentului funerar se află semiluna şi steaua, ca simboluri ale spiritului.

 

Luna- element calendaristic, termen de comparaţie.

 

În lumea semitică, Luna este de sex bărbătesc, iar Soarele feminin, deoarece, pentru popoarele acestea nomade, care umblă cu caravanele mai tot timpul anului, noaptea este domolă şi liniştitoare, propice călătoriilor. Luna este călăuza nopţilor.

Misticul musulman, cel care trăieşte din strălucirea lui Allah, este ca Luna, după care se ghidează noaptea pelerinii.

Pentru Jalal Ad-Din Rumi, Profetul îl reflectă pe Allah, aşa cum Luna reflectă lumina Soarelui.

În Coran, luna („Qamar”) este menţionată de nenumărate ori. Ea este, ca şi Soarele, unul dintre semnele puterii. (Coranul, 41, 37). Luna a fost creată de Allah (10, 15), care a dat-o în stăpânirea oamenilor ( 14, 37), pentru a le măsura timpul, atât prin poziţiile ei fixe ( 10, 5: 36, 39), cât şi prin semilunile sale ( 2, 185). Ciclul lunar permite calculul zilelor (55, 4: 6, 96).

Dar, în ziua Judecăţii, care va fi aproape atunci când se va vedea Luna frângându-se (50, 1), ea se va întâlni cu Soarele şi va dispărea. Luna este termenul predilect de comparaţie în lumea islamică: “un chip frumos ca luna de pe cer”.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s