OBIECTE CU FUNCŢII APOTROPAICE

AMULETA

 

Amuleta este un obiect purtat de persoanele superstiţioase, care îi atribuie acestuia puteri miraculoase.

Obiceiul de a purta amulete este foarte vechi. La egipteni, se purta la gât un scarabeu, în timp ce tinerii romani purtau la gât un falus.

La francezi, printre ţărani exista obiceiul de a se purta crucea şi inelele Sf. Hubert, ca mijloace sigure de a se apăra împotriva câinilor turbaţi.

Se pare că termenul “amuletă”, care este întâlnit în câteva limbi indo-europene, ar proveni din limba arabă, din rădăcina triliterală “ha-ma-la”(cu sensul: “a purta”, din care a derivat “hamilat”: “cea care este purtată”) .

Amuleta se prezintă, de obicei, sub forma unui obiect de vestimentaţie: centură, brăţară, colier, pandativ etc.

In cele mai multe cazuri, are un aspect rudimentar: etui (teacă), baiere ş.a.

Amuleta realizează o punte de legătură între corpul persoanei şi talismanul (obiectul magic) purtat de acesta.

In general, această disimulare a puterii impresionante a amultetei i-a făcut pe arabi să o numească “voal” („hijab”).

Deşi Islamul interzice formal practicarea vrăjitoriei, folosirea amuletelor (“ta’ widh”) este totuşi permisă.

Amuleta are în interiorul său bucăţi de hârtie, conţinând anumite texte, fragmente de păr, piele sau chiar anumite lucruri de valoare: diamante, monede etc.

Dacă este purtată de femei, amuleta se prezintă sub forma unui colier de chihlimbar negru, având rolul de protecţie împotriva farmecelor şi vrăjilor, ori chiar sub formă de pandativ sau broşă.

Amuleta conţine pasaje coranice, de preferinţă copiate de un ascet musulman, acest fapt fiind generator de miraculoase puteri.

Se consideră că izvorul potenţei sale benefice este invocarea numelui lui ALLAH.

In mod frecvent, este reprodus versetul “tronului”, însă pot fi scrise şi nume celebre de profeţi, sfinţi, djini etc. Se consideră că simpla invocare a acestor entităţi spirituale este suficientă pentru a asigura o protecţie magică eficace.

 

 

TALISMANUL

 

Reprezintă un obiect utilizat cu scopul de a proteja pe purtătorul său de nenorocire, boală, deochi etc.

Totodată, el contribuie la dobândirea unor puteri miraculoase (fizice, psihice, erotice), a bogăţiei sau fecundităţii.

Două elemente îi conferă aceste potenţe magice: conţinutul textului coranic, precum şi scrierea acestuia de către o persoană cu har divin („baraka”).

Uneori, textul talismanului este înscris pe pânza unei haine şi purtat peste o altă tunică.

Arta talismanelor e răspândită mai ales pe pământ egiptean şi sirian. Talismanele islamice excelează prin varietatea textelor religioase.

Ultimele două capitole din Coran (S. CXIII şi S. CXIV), numite „Al Mu’awidhatan” (“Cele două care protejează”), apar foarte frecvent pe amulete.

In general, conţinutul unui talisman este următorul:

a)        Invocarea numelui lui Allah şi al Profetului:

b)       Scopul acestuia (pentru fecunditate, potenţă, sarcină, bogăţie …..)

c)        Explicarea modului în care acţionează acesta, sub forma schematizată a unei figuri desenate, a unui tabel sau, pur şi simplu, a textului coranic.

d)       Formulă de salut religios.

Obiceiul de a purta asemenea obiecte magice datează din preistorie dar, ulterior, erau întâlnite şi la chaldeeni, asirieni, babilonieni sau egipteni.

Evreii purtau amulete conţinând textele unor versete sau psalmi. Creştinii le-au preluat sub formă de “filactere”, având înscrise pe ele versete evanghelice.

In anul 553, Sinodul al V-lea ecumenic de la Constantinopol a condamnat formal folosirea “filacterelor”, pedepsindu-i pe cei care “fac baere legându-le cu mătase”.

Pentru eludarea acestei interdicţii, au început să se facă amulete din cârpe şi imagini, care erau sfinţite prin atingerea de relicve, sau bucăţele de hârtie pe care erau scrise versete din Biblie.

La grecii moderni, în caz de boală, aceştia îşi scriau numele bolii pe un triunghi de hârtie pe care îl lipeau de uşa camerei.

 

PENTACLU

Conform definiţiei date în tratatele de magie, prin “pentaclu” trebuie înţeles numele ce se dă unei peceţi magice imprimate pe pergament virgin, făcut din piele de ţap. sau gravate pe un metal preţios, ca aurul sau argintul.

În cercurile peceţii se înscriau litere ebraice, caractere cabalistice, cuvinte latineşti, triunghiuri, pătrate, stele cu cinci sau şase colţuri.

 

PENTAGRAMA

Prin „pantagramă” se înţelege o figură geometrică în formă de stea cu cinci colţuri, considerată de antici ca simbol al perfecţiunii şi folosită adesea ca talisman.

Câteva state islamice au inclus “pentagrama “ ca simbol pe steagul lor naţional: Maroc, Algeria, Mauritania, Tunisia, Pakistan, Somalia, Yemen şi Turcia (fost stat islamic).

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s