Numerologia mistică.

 

„PATRU”

Potrivit sufiţilor şi congregaţiilor de dervişi, patru este numărul porţilor prin care trebuie să treacă adeptul căii mistice.

Fiecărei porţi îi este asociat un element, în următoarea ordine progresivă: aer, foc, apă, pământ.

La prima poartă, numită “Sharia”, neofitul care nu cunoaşte decât “Cartea”, adică litera religiei, se află în aer, adică în vid.

A doua poartă (căreia i se asociază elementul foc) se numeşte “Tariqa” (Calea) şi reprezintă angajamentul neofitului că se va supune disciplinei ordinului în care a acceptat să intre. La trecerea acestui prag iniţiatic, adeptul căii mistice „se arde”. Cei care vor reuşi să treacă de această poartă se numesc “asceţi”.

Cea de-a treia poartă (care corespunde elementului apă) îi deschide adeptului calea spre cunoaşterea mistică, el devenind un gnostic („Arif”).

Cel ce reuşeşte să treacă a patra şi ultima poartă, care îi corespunde elementului cel mai dens, pământul, îl va atinge pe Allah şi se va confunda cu el ca în unica realitate („Haaq”), de aceea poarta se mai numeşte şi a „Haqiqatului”. Aleşii se mai numesc “Cei Iubiţi”.

Etapele înălţării mistice propriu-zise sunt doar în număr de trei: Tarika, Marifa, Haqiqa (Calea, Cunoaşterea, Adevărul), deoarece pragul doi, asociat cu simbolistica purificatoare şi transformatoare a focului este, de fapt, un prag de iniţiere.

Aceste trei etape corespund celor trei trepte ale perfecţiunii mistice islamice: virtutea, înţelepciunea, extazul . Ele se pot realiza prin practicarea moralei în viaţa socială, prin contemplaţie intelectuală, cu scopul de a ajunge la punctul cel mai înalt: entuziasmul şi extazul mistic.

 

„CINCI”

 

Cinci este un număr fast pentru musulmani: cinci este numărul rugăciunilor zilnice, al zilelor petrecute pe Muntele Arafat, în timpul pelerinajului, al bunurilor hărăzite „zekat”-ului, al obligaţiilor specifice Pelerinajului, al celor cinci simţuri, al tipurilor de post, al învoirilor pentru slujba de vineri, al cauzelor pentru care se face abluţiunea rituală.

În număr de cinci sunt degetele mâinii Fatimei, cele cinci chei coranice ale misterului (Coran, 6,59: 31;34), cele cinci cămile pentru “diya”, cele cinci generaţii necesare răzbunării tribale, cele cinci formule de rugăciune („tabkir”)-“Allahu’l Akbar”, cei cinci martori ai Mubahalei (pactul), etc.

Joi, cea de-a cincia zi a săptămânii, este la arabi o zi care stă sub semnul unei puternice oblăduiri.

Cifra cinci este considerată un leac împotriva deochi-ului sau al vrăjilor. Astfel, musulmanii spun următoarea frază pentru a alunga deochi-ul, întinzându-se cele cinci degete ale mâinii drepte : “Cinci în ochiul tău” sau “Cinci pe ochiul tău”. În Maroc, de pildă, pentru a te feri de deochi se spune simplu: “cinci şi cincisprezece.”

 

„ŞAPTE”

 

Numărul şapte este sacru. În cele mai multe cazuri, el este benefic dar poate fi şi malefic. Musulmanii spun următoarele despre acest număr: “7 este un număr greu !”.

Cele 7 etape ce alcătuiesc calea mistică sunt reprezentate în poemul lui Attar, intitulat “Convorbirea Păsărilor”, prin 7 văi. Prima se numeşte “talab” şi este calea căutării; a doua se numeşte “ ’ashaq” şi este calea iubirii;………; a cincia este a unităţii “tawhid”; a şasea a minunării “hayrat”; a şaptea a sărăciei “faqara” şi a morţii mistice ”fana”.

In Islam, simbolul desăvârşirii este reprezentat de cifra 7: există 7 ceruri, 7 tărâmuri, 7 porţi, 7 diviziuni ale Iadului. Musulmanul care efectuează pelerinajul la Mecca trebuie să înconjoare de 7 ori „Ca’ba” şi să facă de 7 ori drumul dintre Cafa şi Marnia. Sura “Fatiha” conţine 7 versete, profesiunea de credinţă a musulmanului („Shahada”) conţine 7 cuvinte, există 7 litere ale alfabetului arab care, căzând sub masă, nu au fost folosite în cuprinsul Coranului.

În cursul farmecelor, sunt amintite numele celor 7 personaje adormite într-o peşteră („Companionii din Peşteră”) plus ale câinelui ce i-a păzit.

Musulmanii consideră că pentru mamele ce au 7 fiice se deschid larg cele 7 porţi ale Raiului. De aceea, indicele înalt de natalitate exitent la musulmani îşi are -printre altele- şi explicaţia în asemenea mentalităţi mistico-religioase.

De altfel, 7 este un simbol magic al fecundităţii: uneori, în preajma nunţii, fetele de măritat merg pe malul unei ape curgătoare, umplând şi deşertând de 7 ori ulciorul, şi apoi aruncă în el 7 pumni de grăunţe.

În Maroc, femeile ce nu pot avea copii îşi înfăşoară de şapte ori cingătoarea în jurul anumitor copaci, apoi o agaţă de una dintre cele 7 funii legate de crengile copacilor.

La şiiţi, când o femeie urmează să nască, se aşează pe faţa de masă o lampă aprinsă, 7 feluri de fructe şi 7 feluri de mirodenii. Abia în cea de-a 7-a zi copilul era botezat.

Se obişnuieşte să se creadă că, dacă se aşează o sabie înaintea unui copil în vârstă de 7 zile, acesta va deveni viteaz.

Pentru ca unui mort să i se ierte păcatele, trebuie să fie trase 7 linii peste mormântul lui. După înmormântare, rudele şi cei care au luat parte la procesiune fac 7 paşi, îndepărtându-se şi alţi 7, apropiindu-se.

Potrivit misticilor musulmani, cele 7 sensuri ezoterice ale Coranului sunt în legătură cu cei 7 centri subtili ai omului.

Conform unui „hadith”, se spune că Mohamed ar fi spus: “Coranul are un înţeles exoteric şi unul ezoteric. Acest înţeles ezoteric are, la rândul lui, un alt înţeles ezoteric, şi aşa mai departe, până la cel de-al 7-lea înţeles ezoteric.

Abou Ya’qoub credea că „formele spirituale” se manifestă prin cele 7 litere supreme, care sunt cele „7 Minţi”, cei „7 heruvimi”.

Secta ismaelită crede că harurile minţii sunt în număr de 7 (şase de bază, plus cunoaşterea suprasensibilă-„ghaybat”).

Într-o anumită perioadă, existau doar 7 imami (şase, plus Imamul Învierii sau „Qa’im”).

Orice corp solid are 7 laturi, 6 feţe plus totalitatea lor.

 

 

„ŞAPTESPREZECE”

 

Acest număr are în tradiţia islamică o importantă semnificaţie: el corespunde numărului gesturilor liturgice („raka’a”) care compun cele cinci rugăciuni zilnice. Chemarea la rugăciune conţine, de asemenea, şaptesprezece cuvinte.

În şiism, numărul 17 are o semnificaţie legată de magie. Misticii şiiţi, influenţaţi de vechile speculaţii pitagoreice, bazate pe literele alfabetului grecesc, venerau acest număr. El reprezenta numărul celor care vor învia, fiecare dintre ei urmând a primi câte una dintre cele 17 litere ale alfabetului cu ajuorul cărora este compus „numele suprem” -Allah.

Al 17-lea arcan al Tarotului, Steaua, este simbolul „Renaşterii”.

Misticul sufit, Jabir Ibn Hayyan, în acelaşi timp un celebru alchimist, demonstra în “Cartea Balanţei” faptul că forma („sura”) fiecărui lucru existent în lume este şaptesprezece. Acest număr este considerat drept canonul echilibrului, fiind la baza teoriei Balanţei.

Numărul 17 este semnificativ şi în folclorul musulman, existând numeroase legende care amintesc de cele 17 sfaturi şoptite la urechile regelui, cu ocazia încoronării sale, de cele 17 componente ale steagului, de cele 17 calfe iniţiate de Ali, de cele 17 bresle întemeiate de 17 patroni etc.

De menţionat faptul că 17 este suma numerelor 9 şi 8, la fel de important ca numărul 72, care este produsul aceloraşi numere.

 

„ŞAPTEZECI ŞI DOI”

Tradiţiile turceşti acordă un interes aparte numărului 72. El este multiplul a zece numere: 2, 3, 4, 6, 8, 9, 12, 18, 24 şi 36. Totodată, 72 reprezintă a cincia partea din 36o, respectiv a cincia parte din Zodiac.

Musulmanii respectă acest număr pentru că, potrivit unui celebru „hadith”, Mohamed a spus: “După mine, „umma” (comunitatea) mea se va împărţi în 73 de secte, din care 72 vor pieri şi una singură va scăpa” .

Într-un alt „hadith”, Mohamed îi aminteşte lui Ali de cele 72 de boli: “Masa să ţi-o începi mâncând sare şi să ţi-o închei mâncând sare, căci sarea te apără de cele 72 de boli.”

Şiiţii manifestă un veritabil cult pentru numărul 72 deoarece imamul Husayn a pierit de sete, împreună cu cei 72 de discipoli ai săi. În piesele de teatru religios şiit („tazieh”), asemănătoare misterelor religioase medievale, sunt 72 de martori.

În sfârşit, instrumentul muzical persan, cunoscut sub numele de “sentur”, un fel de psalterion, are 72 de corzi, (câte trei pentru fiecare notă).

Anunțuri

Un gând despre „Numerologia mistică.

  1. ”La şiiţi, când o femeie urmează să nască, se aşează pe faţa de masă o lampă aprinsă, 7 feluri de fructe şi 7 feluri de mirodenii. Abia în cea de-a 7-a zi copilul era botezat.”

    in Islam nu exista botez

    Stiti bine că Islamul contestă ritualul crestin al Botezului. Aceasta nu inseamnă că la nașterea unui copil, intr-o familie musulmană, nu se respectă anumite obiceiuri și tradiții. Desigur, aceste obiceiuri și tradiții legate de nașterea unui copil nu pot fi numite botez, cu semnificația religioasă cunoscută în Creștinism. Dar el există și, pentru a vă convinge rog accesați aceste articole:
    http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/islam/obiceiuri-prilejul-nasterii-casatoriei-mortii-islam-71880.html
    http://www.diane.ro/2008/12/ciclurile-vietii-la-musulmani.html
    Pentru musulmanii din Dobrogea, rog sa parcurgeti acest material:
    https://resurseislamice.wordpress.com/2010/01/07/nastere-botez-nunta-inmormantare/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s