Istoria bisericilor din Bucuresti (7)

 

Biserica „Sfântul Spiridon Vechi”

(Piaţa Naţiunilor Unite)

 

Marele istoric N. Iorga, care a consacrat acestei biserici un documentat articol, intitulat „O biserică siriană în Bucureşti” (B.C.M.I., nr. 6, iunie-sept., 1929) prezintă date de interes privind trecutul acesteia.

Pe locul actualei biserici există, în veacul al XVII-lea o mânăstire, având acelaşi nume: Sf. Spiridon. Mânăstirea avea o bisericuţă de lemn, ridicată probabil de boierii Floreşti. Biserica respectivă a fost înlocuită cu una din zid, având case solide în jurul ei, după cum consemnează un document din anul 1716, într-una dintre ele locuind însuşi Mitrofan Tipograful.

Date sigure despre biserică aflăm din pisania ultimă a lăcaşului din care reiese că biserica şi complexul de clădiri din jurul ei au fost zidite între anii 1746-1748 de către Patriarhul Silvestru al Antiohiei, cu banii domnitorului Constantin Mavrocordat, cei doi fiind consideraţi ctitori. Ca o curiozitate, pisania avea un text bilingv identic, în greacă şi arabă, din care rezultă că hramul bisericii închinat Sfântului Spiridon al Trimitundei, că însăşi lăcaşul fusese închinat „prea sfântului apostolicesc şi patriarhicesc scaun al Marii Cetăţi a lui Dumnezeu, Antiohia”.

Cutremurele din anii 1802 şi 1838 lasă biserica în mare suferinţă (inclusiv chiliile din jurul ei), în special cutremurul din 1838 văduvesc biserica de turlă. Clopotniţa a fost dărâmată în anul 1898. În veacul trecut, cât şi în cel XX, bisericii i-au fost aduse repetate reparaţii şi renovări.

Iniţial, construcţia se găsea pe malul stâng al Dâmboviţei, dar – după amenajările şi lucrările efectuate asupra cursului râului – biserica avea să se găsească în cele din urmă pe malul drept al apei. Între anii 1880-1882 prin amenajarea malurilor Dâmboviţei, nivelul de bază al bisericii a devenit mai coborât cu circa 1 m faţă de nivelul solului iar casele egumeneşti au fost demolate.

Iniţial biserica avea formă trilobată, pronaosul sensibil lărgit, inclusiv pridvorul, remarcabil fiind la acesta din urmă arcadele, decorate cu elegante frunze de cant, cu coloane zvelte, având canelurile răsucite.

La ultima reparaţie, faţada principală a suferit vizibile modificări constructive, adăugându-i-se frontonul de deasupra porticului.

Biserica a fost demolată la data de 27 august 1987, ca urmare a sistematizării Centrului Civic al Capitalei. Ultimul preot slujitor a fost părintele Al Zărnescu.

Obiectele de cult ale bisericii, împreună cu elemente artistice de preţ (coloane, ferestre etc) au fost duse la M-rea Cernica.

Din nefericire, în anul 1990, de acolo a dispărut icoana primită de la Patriarhul Silvestru al Antiohiei, în 1748, obiectul cel mai valoros din punct de vedere artistic, al bisericii.

Prin grija Patriarhiei, biserica a fost reconstruită cu grija de a se respecta forma avută în momentul demolării ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Bărbătescu Nou” – Cuţitul de Argint

(Str. Cuţitul de Argint)

„Ridicatu-s-a această sfântă biserică în 1906, de regele Carol I, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de domnie, având model Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, zidită de Ştefan Voevod cel Sfânt, tot la 40 de ani de domnie.

Între anii 1992-1995, în timpul păstoririi Prea Fericitului Patriarh Teoctist şi vicar P.S. Teodosie Snagoveanul, s-au făcut reparaţii capitale, pictura din nou, în frescă, interior şi exterior, precum şi nenumărate îmbunătăţiri, toate cu purtarea de grijă, stăruinţă şi îndrumarea preotului paroh ION TURCU.

Sfinţirea s-a făcut de Prea Fericitul Părinte Teoctist în 13 februarie 1993.”

 

– Lucrările de construcţie au durat în perioada 1906-1910, arhitectul fiind N. Ghica – Budeşti.

Pictura a fost executată în perioada 1992-1995 de către Dimitrie Bănică din Bucureşti şi Gh. Bondoc din Vedea – Argeş.

În pisania interioară este menţionată însă data de 14 februarie 1993

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sf. Gheorghe Nou”

(Calea Griviţei)

 

„Biserica Sf. Gheorghe – Griviţa a fost construită de Casa Muncii CFR între anii 1926-1931, arhitect fiind C. Pomponiu iar preot paroh St. C. Marinescu.

Este în formă de cruce. Între anii 1931-1946 a slujit preot Ionescu l. Vicar al Sfintei Arhiepiscopii.

A fost grav avariată în urma cutremurului din 1940 şi a bombardamentelor din 1944.

După 1949 s-au început lucrările de reparaţii, sub preot St. C. Marinescu (paroh 1913-1950) şi au fost continuate de preot D.A. Popescu (paroh 1950-1970).

Între anii 1944-1971 s-a slujit numai în pronaos.

Biserica a fost renovată complet iunie 1971 – iunie 1972 prin grija Prea Fericitului Justinian, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, paroh fiind Dumitru I. Găină.

Renovarea s-a făcut cu contribuţia integrală a credincioşilor şi prin stăruinţa preotului paroh D. Găină, pr. St. C. Marinescu, pr. D.A. Popescu, arh. Gh. Văsîi, subing Nae Ştefan – şef şantier şi Nicolae M. Contabil, redându-i-se stilul iniţial.”

„Între anii 1972-1976 s-au terminat lucrările de reparaţii şi restaurare a picturii bisericii sub preoţii Ion Cristache – titular şi Ion Surubaru – suplinitor.

În urma avariilor provocate de seismul din anul 1977 s-au efectuat lucrări de mari proporţii la sfântul locaş şi cimitirul parohial prin strădania vrednicului preot paroh Niculescu Tănase, ajutat de preot D. Popescu, pr. Manole Marcel şi Consiliul Parohial.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Schitul Măgureanu”

 

„Cu Mărirea celui ce în Treime se adoră şi cu binecuvântarea prea Sfinţiei Sale, mitropolitul primat Calinic Miclescu, s-a zidit pentru a doua oară această sfântă biserică cu patronul sfinţilor ierarhi VISSARION şi doctori Pantelimon. Temelia reclădirii s-a pus la anul 1881 (text cenzurat) binevoitor al obştii şi stăruinţele neobosite ale epitropilor: preotul Hristache Mihăescu, Constantin Angelescu şi Chivu George.

Întreţinerea acestui sfânt lăcaş se datoreşte în mare parte primei binevoitoare, răposata Anica Ion Văcărescu, născută Băbeanu, fie ţarina uşoară”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sf. Ilie” – Crângaşi

(Str. Fălciu)

 

         „Această biserică cu hramul Sf. Ilie s-a început în anul 1907 şi terminat în 1918, în timpul Domniei M. S. Regelui Ferdinand I al României, mitropolit primat fiind D.D. dr. CONON ARAMESCU DONICI, prin stăruinţa şi concursul principal dat de domnii Ştefan Dobrescu şi Nae Păunescu, preot fiind Chiriţă Cernescu, epitrop Gh. Avramescu.”

 

„În vara anului 1992 s-au definitivat lucrările de reparaţii ale sfintei biserici, cu ajutorul lui Dumnezeu şi substanţiala contribuţie a drept credincioşilor donatori: Ilie Stanciu, cu părinţii Dumitru şi Maria şi a Maiorului Ştefan Olteanu, cu părinţii săi HARALAMBIE şi Floarea.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sfânta Cruce” – Fundeni

(Str. Balotului nr. 4)

 

         „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sf. Duh, începutu-s-au zidirea din temelie a acestei sfinte biserici, cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, în anul mântuirii 1957, luna iunie, ziua 26 cu ajutorul şi prin părinteasca purtare de grijă a Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian, arhipăstorul Bisericii Ortodoxe Române şi s-a săvârşit prin daniile credincioşilor şi prin osârdia şi prin nevoinţele preotului paroh Dimitriu C. ALEXANDRU, ale Consiliului şi ale Epitropiei Parohiale, înfrumuseţându-se cu zugrăveală nouă în tencuiala crudă, în vara anului 1963.

Înscrie Doamne în cartea vieţii Tale pe toţi cei care au trudit la zidirea acestui sfânt lăcaş.

Sfinţirea bisericii a avut loc în ziua de 30 octombrie 1968 de către P.S. Episcop dr. Antim Târgovişteanu, vicar patriarhal.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sfânta Paraschiva”

(Str. Mincă D. nr. 33)

 

         „În numele Sfintei Treimi.

Această Sfântă biserică, închinată cuvioasei maici PARASCHIVA, s-a început în anul 1957, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Justinian, zidită cu cheltuiala multor creştini.

S-a sfinţit în ziua de 14 octombrie 1983 de către Episcopul Roman Ialomiţeanul, în timpul Arhipăstoriei Preafericitului Patriarh Justin, iniţiatorul, ctitorul şi primul ei slujitor fiind preotul paroh ZAHARIA CHIRU, ajutat de Consiliul Parohial şi de arhitectul lucrării, A. Marcu.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Cuvioasa Paraschiva” – Militari

(Str. Dreptăţii nr. 24)

 

         „Cu vrerea Tatălui, cu puterea Fiului şi cu umbrirea Sfântului Duh, ridicatu-s-a din temelie această sfântă biserică cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, între anii 1946-1952 sub înalta arhipăstorie a Preafericitului Părinte Patriarh Justinian, cu contribuţia enoriaşilor parohiei Militari II şi cu ajutorul sfintei arhiepiscopii a Bucureştilor, prin strădania preotului paroh MARIN MIHAI, epitrop ION BALICA.

S-a pictat între anii 1975-1976 prin strădania parohului, p.c. preot ANDRONESCU NICU şi a preoţilor slujitori: pr. Dumitru Coman şi preot Ioan Teodorescu, pictor TOMA LASCOIU, cu contribuţia enoriaşilor parohiei Militari II şi cu ajutorul primit de la Parohia Militari I”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „POPA NAN”

(Str. Popa Nan nr. 30)

 

„Acest sfânt şi dumnezeiesc lăcaş cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena s-a zidit din temelie la anii 1910-1918, pe locul unde a fost vechea biserică Popa Nan, cea zidită la nul 1719 şi care, roasă de dintele vremii, s-a prăbuşit în anul 1910.

S-au ostenit şi au jertfit mult pentru ridicarea acestui sfânt lăcaş ctitorii: protoiereul Ioan Georgescu şi epitropii Niţă Berechet, Anghel Postelnicu, N. Riga şi au ajutat cu mână darnică enoriaşii, 1960”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Popa Soare”

(Str. D. Burghelea nr. 7)

 

„Pisania ce se află pe fronitspiciul bisericii, ne spune următoarele în legătură cu data construirii bisericii:

„Această sfântă biserică este zidită şi înălţată din temelie, precum se vede de către robul lui Dumnezeu Jupân IANE CUPTU de la Buzău 15 sept. 7253” (1748)

Biserica şi-a păstrat forma ei veche, în anul 1902 adăugându-i-se porticul din faţă. În anul 1910, biserica a fost tencuită completă în exterior. Până în anul 1904 biserica a avut trei turle din lemn, care au fost înlocuite cu o singură turlă de zid, aşezată în faţa bisericii.

Biserica este construită în formă de cruce. Întreg mobilierul este din stejar sculptat şi datează din 1924. În anul 1933 s-a introdus calorifer în biserică. În anul 1940, după cutremur, s-au întărit bolţile şi pereţii cu bare de fier.

Pictura bisericii este în ulei, semnată de pictorul Anton Serafim. Ea a fost spălată în anii 1914, 1940 şi 1967.

Catapeteasma este din lemn iar geamurile au vitrouri.

Obiecte de valoare ale bisericii menţionăm: Icoanele împărăteşti din argint a Domului Iisus Hristos (1834, aprilie 6) şi a Maicii Domnului (1833, martie 10); Icoana din argint a Sf. Nicolae (1834, aprilie 15), Icoana Sf. Elefterie, Sf. Stelian (1856) din lemn; un potir de argint cu scriere slavonă, o Evanghelie legată în argint din anul 1791, în chirilică.

În interior, există mai multe inscripţii săpate în lespezi de piatră, fixate pe pereţi, datând din secolul al XVIII-lea.”

Biserica „Popa – Tatu”

Str. Nuferilor nr. 51, Buc., sect. 1

(25 iunie 1969)

 

„Biserica a fost zidită între anii 1760-1774 pe un loc în apropierea căruia se află „izlazul vitelor’ şi o fântână numită Fântâna Boului”.

De pe acest teren izvorau apele ce alimentau lacul Cişmigiu. Mahalaua se numea Fântâna Boului, fiind pomenită în anul 1753.

Profesorul Giurescu credea că mahalaua şi fântâna îşi trag numele de la un localnic cu numele „Bou”, despre care însă documentele nu scriu nimic.

Biserica a primit pe atunci două denumiri şi anume: Biserica Fântâna Boului şi Biserica Luminată.

În pomelnicul ctitorilor apare numele de Constantin Voievod. Dar care voievod?

Constantin Mavrocordat, în a doua lui Domnie (1761-1763)? Sau Constantin Racoviţă, la 1764?, „alcoolicul” în timpul căruia se pune temelia bisericii?

         În timpul acestui domnitor a fost o răscoală, motivată de sporirea „haraciului” şi a „extinderii fumăritului” pe toată ţara.

         Aceste împrejurări au împiedicat construirea bisericii. Mai târziu, Constantin Văcărescu Vel Vornic, continuă construirea acestei biserici, legată de biserica Schitu Măgureanu, pe care o terminase la 6-5 oct. 1756. Dar nici Constantin Văcărescu nu termină construcţia, şi mai târziu, în anul 1774, biserica este terminată de către Mihail Cantacuzino, prietenul ruşilor, de la care a primit titlul de general şi în ţara cărora s-a retras după pacea de la Kuciuk – Kainargi, la 1774.

         Pe la 1811, biserica îşi schimbă denumirea în Biserica Popa Tatu, după numele unui preot vrednic şi progresist (sic!), care a construit lângă biserică un feredeu (baie) şi o casă pentru îngrijirea bolnavilor şi găzduirea temporară a săracilor. Uliţa bisericii s-a numit succesiv: Uliţa Fântânii – Str. LUEGER – Str. G-ral Berthelot – Str. Alex. Popov – Str. Nuferilor. Pe această stradă au mai fost construite: Casa Bisericii – Casa Şcoalelor şi Catedrala Sf. Iosif.

         Pronaosul bisericii a fost ruinat în două rânduri: la cutremurul din 1802 sau 1839 şi la cutremurul din 10 noiembrie 1940.

         În anul 1944, din iniţiativa şi contribuţia materială a Căpitanului Ioan Negoescu Bârlad, ofiţer în Marele Stat Major şi a familiei sale, biserica a fost reparată şi pictată parţial, din nou, iar vechile picturi au fost restaurate.

         Toate lucrările de pictură au fost executate de pictorul Emi Ivănescu. Astfel, în 1944, s-au redat bisericii o înfăţişare şi o frumuseţe deosebită.

         După 25 de ani, adică în anul 1969, Col. rezervă Ioan Negoescu-Bârlad ia din nou iniţiativa şi, pe cheltuiala sa, a spălat majoritatea picturilor şi a făcut diverse amenajări care au redat bisericii frumuseţea şi strălucirea de odinioară.

         Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului – Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Ioan Botezătorul.

                            Întocmitor: Pr. A.C. Cosma

                            Paroh:         Pr. Toma Chiricuţă.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s