Istoria bisericilor din Bucuresti (10)

 

Biserica „Sf. Ecaterina”

(Str. Ostrovului nr. 11)

 

         Situată în partea de sud a oraşului Bucureşti, Parohia Bellu Pieptănari este situată între B-dul Pieptănari, Şoseaua Giurgiului, o parte din străzile ce dau spre Toporaşi şi curtea Uzinei Autobuzul.

Ca parohie a luat fiinţă în anul 1937, rupându-se din fosta Parohie Progresu – Belu, funcţionând într-o mică bisericuţă ce a fost dărâmată cu ocazia sistematizării Şos. Giurgiului, în zona Belu – Şura Mare.

Actuala Biserică a fost construită de către enoriaşi, sub conducerea parohului din acel timp Pr. Pitreanu Gh. în anul 1943.

Forma bisericii este aceea de navă românească, nefiind prevăzută cu turle. Materialul de construcţie este cărămida donată de către Primăria sectorului III, Albastru şi provine din demolarea fostei Hale de Peşte din Piaţa Lânăriei.

Târnosirea a fost efectuată de către P. S. Atanasie Dincă, Vicar Patriarhal – la 19 decembrie 1943, fixândui-se ca hram ziua de 25 noiembrie – Sf. Muceniţă Ecaterina – în cinstea uneia dintre donatoarele terenului pe care a fost zidită biserica, anume Ecaterina Bogdănescu, ceilalţi donatori de teren fiind Maria Lascu şi Pr. Pietreanu Gheorghe.

În anii următori s-au construit clopotniţa (din fier beton), gardul din jurul bisericii (din cărămidă şi fier) şi o magazie, ce a fost avariată la cutremurul din 1977, dar refăcută ulterior. În prezent este folosită ca spaţiu de depunere a decedaţilor proveniţi din familiile de la blocuri care n-au spaţiu acasă.

În interior a stat nepictată până în anul 1981, când lucrările de pictură au fost încredinţate pictorului Busuioc Gh., ajutat de colaboratorul său, Păltineanu Teodor, lucrări care s-au încheiat în vara anului 1983, când li s-a făcut şi recepţia.

În afară de obiectele de cult, biserica este înzestrată cu două clopote.

Fiind de dată recentă biserica nu prezintă interes istoric sau cultural –artistic.

Preot MIHĂIESCU ILIE.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sf. Alexandru”

(Str. Gherase)

 

„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului, şi cu săvârşirea Sfântului Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

S-a început zidirea acestei sfinte şi Dumnezeieşti biserici, cu hramul Sf. Ierarh Alexandru, în ziua de 29 august 1935, şi s-a clădit şi împodobit, din dania enoriaşilor şi a patriarhiei oraşului Bucureşti, pe locul dăruit de societatea CRISTALUL, în zilele drept credinciosului rege Mihai I (cuvânt adăugat anterior), sub păstoria I.P.S.P. Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungrovlahiei, DD Nicodim, Patriarhul României, prin osârdia şi osteneala preotului paroh ZAHARIA GALBAIE şi a întregului Consiliu Parohial.

S-a săvârşit după 10 ani de strădanie şi s-a sfinţit în anul 1945, luna septembrie, ziua 16. Din Consiliu au făcut parte următorii epitropi şi consilieri: preot Alexandru Misirliu, Hristea Ion, Ignatie Bandi etc.”

     (N.N. Arhitectul bisericii a fost Petre Moroianu: 1880-1940

              Este singura biserică din Bucureşti având hramul Sf. Alexandru).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sf. Dumitru” – Parohia PARCU RAHOVA I

(Str. Caporal Preda nr. 29)

 

„Acest sfânt lăcaş a fost construit în anul 1937 din donaţia credincioşilor din parohia nou înfiinţată – PARC RAHOVA I – cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie.

Construcţia bisericii s-a realizat cu osârdia vrednicului de pomenire P.C. preot MOISE VISOIU, împreună cu credincioşii. Terenul a fost donat de fosta Bancă FRANCO-ROMÂNĂ, la care se adaugă şi ajutorul fostei Primării SECTOR III ALBASTRU.

De-a lungul anilor, Sfintei Biserici i s-au făcut o serie de adaosuri şi îmbunătăţiri. La această parohie au slujit şi preoţii BUSUIOC NICOLAE, DIMITRIE GH. DIMITRIU MIRCEA, ROBEA C. şi PASLARU C.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în anul 1994 s-a executat pictura bisericii sub arhipăstoria P.F. Patriarh Teoctist, fiind preot paroh SCHIOPU IULIAN şi preot II Lungu C. Dumitru, epitrop dr. TATU S. VASILE, împreună cu credincioşii şi Comitetul Parohial.

Pictura a fost executată în tehnica ulei de BONEA MARIAN, com. VARASTI, jud. Giurgiu.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Bel-Vedere”

(Str. Cărbunari nr.   )

 

„Din vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu harul Prea Sfântului Duh, s-au ridicat această prea sfântă biserică întru cinstea sfinţilor şi întrutot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, între anii 1934-1940, cu binecuvântarea I.P.S.S. dr. Miron Cristea, întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi s-au zidit acest lăcaş de închinare prin purtarea de grijă şi osteneala P.S. Pavel Serpe, fost paroh al acestei biserici, ajutat de credincioşii celor două cartiere (CAM şi CFR), din parohia „BELVEDERE”.

Planurile bisericii au fost întocmite de către arhitect prof. ION TRAIANESCU, care a şi condus lucrările.

În subsolul bisericii a funcţionat între anii 1944-1948 o cantină pentru copiii muncitorilor din cuprinsul parohiei.

Între anii 1965-1974, cu binecuvântarea P.F. Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-au executat lucrările de pictură, tehnica „à fresco”, de către pictorul DUMITRU HORNUNG (1965-1972) şi VASILE CARAMAN din Bucureşti, sub păstoria pc. Dr. Dimitrie Ştefănescu, pc preot consilier Octavian Iatan, pc pr. Marin Florescu şi pc. Preot Ion Huştiu, cântăreţ fiind dl Ion P. Samoilă.

Fondurile necesare lucrărilor de pictură au provenit din contribuţiile credincioşilor de aici şi de pretutindeni şi din donaţiile Prea Fericitului Părinte Justinian.

                                                                           1 iunie 1974.”

NB: Biserica imită modelul Bisericii Mitropolitane de la Timişoara.

        n.n. În prezent, 1995, se fac lucrări de restaurare a turlelor.

 

Biserica „Sf. Vasile” – Cotroceni

 

 

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Această sfântă şi dumnezeiască biserică, de pe Dealul Cotrocenilor, în care se prăznuiesc hramurile Sf. Vasile cel Mare şi Sf. Cuvioasa Maica Paraschiva, s-au zidit din temelie, începând cu anul 1930, până în anul 1939, cu stăruinţa şi dragostea enoriaşilor şi a altor binevoitori creştini, paroh fiind preotul V. Bărbieru, din a cărui osârdie au luat bun sfârşit lucrările acestei zidiri.

Şi s-au zugrăvit în întregime, între anii 1949-1951, cu daniile enoriaşilor parohiei, la stăruinţa preotului paroh TOMA N. STANCIULESCU şi a consilierilor parohiali, ale căror nume să le scrie Domnul în cartea vieţii sale.

Luat-au astfel deplin sfârşit acest sfânt locaş, în luna august, anul Domnului 1951, când păstorea Biserica Română Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Justinian, şi s-au dat spre dumnezeiască slujbă enoriaşilor parohiei Cotroceni, ca să se proslovească întrânsa atotputernicul Dumnezeu, cel în Treime slăvit Amin”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sf. Ionică” – Pantelimon

 

„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul fiului şi sub umbrirea Sfântului Duh ziditu-s-a această sfântă Biserică în anul 1933, prin strădania p.c. pr. VASILE IONESCU, p.c. preot Dumitru G. Popescu şi cu contribuţia enoriaşilor parohiei.

Pictura a fost executată de pictorul Ghiţă Popescu, în 1935, şi restaurată de pictorii Virginia Videa şi Gh. Zaharia în anii 1990-1992, prin osârdia p.c. preot paroh ILIE D. ROBOJESCU şi p.c. preot coslujitor C. Băbătie, a membrilor Consiliului Parohial a bunilor enoriaşi şi închinători, în timpul arhipăstoriei P.F. P. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.”

 

(Lână zidul de la stradă al bisericii se află mormântul preotului Dumitru Popescu – 1902-1966).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Parohia „Sf. Imp. Constantin şi Elena” – Podeanu

 

„Această sfântă biserică s-a zidit prin stăruinţa primului preot MIHAIL SERPOIANU …… (text cenzurat) iar patriarh al României dr. Miron Cristea.

Zidirea s-a început în 21 mai 1926 şi s-a terminat la 21 octombrie 1928.

Cei mai râvnitori creştini au fost … (text cenzurat) … Nicolae Podeanu, donator al locului şi averii lui …

În anul 1930 s-a pictat sfântul lăcaş în pictură frescă de către             D. Belizarie, din donaţiile credincioşilor şi cu ajutorul Primăriei Bucureştilor, cu stăruinţa de fiecare clipă a vrednicului preot MIHAI SERPOIANU, întemeietor al acestei biserici şi parohii.

Cutremurul cel mare din 1940 a dărâmat turlele cele mici ale bisericii şi au fost din nou zidite mai puternice cu ajutorul creştinilor muncitori din această parohie.

Cei mai vrednici credincioşi, alături de preotul Mihail Serpoianu au fost: Badea Motoroiu, Constantin Popa, Zaharia Ganea şi Marin Iliescu, toţi muncitorii precum şi întreg consiliul parohial.

Bombardamentele din 1944 au adus stricăciuni mari acestui sfânt lăcaş, şi s-a reparat tot numai cu ajutorul dat de creştinii muncitori ai parohiei.

Biserica a scăpat din bombardamentele din 1944 numai prin voia lui Dumnezeu deşi totul a fost dărâmat în jur, în toată parohia.

Această ocrotire este încă dovada de puterea lui Dumnezeu adevărat.

Muncitorii din parohie şi din jur se roagă şi se închină sfântului lăcaş atotputernicului Dumnezeu, atât pentru ei cât şi pentru familiile lor, găsindu-şi pacea şi mângăierea.

Slavă lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună învoire.

Parohia Podeanu”

 

„În anul 1975, biserica Podeanu a fost reparată radical în exterior, iar în anul 1976 – i s-a refăcut pictura de doamna VIRGINIA VIDEA, icoanele din mozaic au fost executate de pictor I. Vass, fiind paroh preot Irimia Ion şi domnul D. Sprinceană epitrop.

Au dat un preţios ajutor acestor lucrări: preot vicar, Al. Ionescu, dl. I. Moldovan, inspector precum şi preoţi: D. Iatan, Biserica Polonă, Gh. Năstase – Biserica Andronache, C. Grancea – Biserica Glina, Fl. Sămărescu – Biserica Militari, I. Găianul – Biserica Dămăroaia, Gh. Iliescu – Biserica Alba, P. Munteanu – Biserica Gh. Marinescu – Chitila, I. Boerescu, Crângaşi, N. Turcu, Biserica Vintilă Vodă, Popeşti-Leordeni, I. Călinescu, Biserica Giuleşti, Gh. Dobre, Biserica Chitila, C. Buşilă, Biserica Herăstrău, D. Stoenescu, Biserica Cioplea, I. Totolici, Biserica Jilava, I. Moldoveanu, Biserica Pantelimon.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sfântul Vasile”

(Str. Polonă nr. 50)

 

„Biserica cu hramul SFÂNTUL VASILE, situată în str. Polonă nr. 50, este creaţia arhitectului Ghica-Budeşti şi a fost construită în anul 1909, prin contribuţia şi osteneala membrilor Comitetului românilor transilvăneni, stabiliţi la Bucureşti.

         Din punct de vedere compoziţional, şi al rezolvărilor structurale, biserica Sfântul Vasile este concepută în spiritul bisericii moldoveneşti tradiţionale, apropiindu-se foarte mult, ca rezolvare planimetrică şi ca siluetă de biserica „Sfântul Gheorghe din HÎRLAU”, ctitorie a Domnitorului Ştefan cel Mare al Moldovei.

         Turla este acoperită cu boltă, iar cele 4 ferestre dreptunghiulare ale ei filtrează peste naos o lumină feerică şi caldă.

Ca înfăţişare exterioară, biserica se conturează ca un monolit bine închegat, sprijinit pe 7 contraforţi de zidărie, iar ornamentarea faţadei este sobră, de bună calitate, alcătuită din zidărie aparentă, traversată de brâie discrete, din cărămidă smălţuită.

Biserica a fost folosită până în anul 1984 de către credincioşii care aparţineau cultului greco-catolic.

În urma actului de reîntregire a Bisericii Ortodoxe Române, din 21 octombrie 1948, ea a devenit ortodoxă.

Obiecte de valoare nu are.

Paroh, pr. Octavian Iatan.”

(Nota: La data de 04.05.1995, biserica se afla în litigiu, fiind revendicată de greco-catolici. Şedinţele de judecată s-au desfăşurat la trei instanţe, toate dând dreptate părţii ortodoxe).

Biserica „Floreasca”

(Str. Dorobanţilor nr. 53)

 

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh: ziditu-s-au în capitala Bucureşti, parohia „Floreasca” această Sfântă şi Dumnezeiască Biserică între anii 1912-1915, având hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Zidirea s-a început în anul 1912 în al 45-lea an de glorioasă domnie a defunctului rege CAROL I, cu ajutorul şi osârdia soţilor VITAN şi MARIA GANCIULESCU, iniţiatori şi ctitori Ioniţă şi Ana Năstăsescu, pr. Ştefan Iordăchescu, Ghiţă Zaharia, Păunica Mihăescu şi Bucur Gherbăcescu ctitori ai acestei sfântei biserici, împreună cu un comitet, în frunte cu preotul paroh Sachelar Gheorghie Alexandrescu, prin adunare de ofrande de la evlavioşii creştini din cartier din Capitală şi din provincie şi s-a sfinţit azi, 14 oct. 1915, în al doilea an de domnie al M.S. Regelui nostru FERDINAND I şi în al 4-lea an al arhipăstoriei Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Primat D.D. dr. KONON ARAMESCU-DONICI. Sfinţirea s-a făcut întocmai după tipicul Sf. Sinod de către Prea Sfântul Arhiereu Teofil M. Ploeşteanu însoţit de către P.C. Protoereu Econom Stavrofor Ioan Georgescu şi de alţi preoţi şi clerici distinşi.

                  Anul 1915, luna octombrie 14.”

 

„Această sfântă biserică a suferit mari stricăciuni din cauza groaznicului cutremur din noaptea de 10 noiembrie 1940. cu ajutorul lui Dumnezeu, însă, zidirea ei s-a întărit prin priceperea şi cheltuiala bunului creştin, inginerul EMIL PRAGER, în amintirea mult regretatului său fiu, Ionel; iar turlele s-au construit din nou cu banii adunaţi de la binecredincioşii creştini, prin osârdia preoţilor bisericii: Gheorghe Alxandrescu şi Lupaşcu Andreescu, care s-au nevoit şi pentru zidirea ei din nou. Binecuvântează Doamne pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale.

Anul mântuirii, 1941, luna decembrie, ziua 6.”

 

(Lateral, stânga şi dreapta, pe faţada de la intrare se află două liste cu numele donatorilor).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”

(Str. Documentului)

 

„Acest sfânt lăcaş, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost zidit în anul 1900 de boierul Alexandru Costescu, pe cheltuiala sa, pentru a servi credincioşilor ca lăcaş de închinare.

Sfânta Mitropolie Ungro-Vlahiei a numit la 1 oct. 1929 pe preotul GAFTON IONESCU, care a pictat biserica între anii 1930-1934, cu pictorul BUDEANU VASILE.

Cutremurul din 1940 a provocat prăbuşirea turlelor şi degradarea picturii.

Biserica a fost refăcută cu sprijinul şi râvna preoţilor: I. Mântulescu, I.Oncescu, I. Călinescu şi prin ajutorul enoriaşilor iar pictura din nou începută în anul 1985 de pictorul Gh. Răducanu, în mozaic, iar în frescă de pictorul arhitect Samuilă Cristian şi terminată în 1990, preoţi fiind: I. Călinescu, I. Panţuroiu şi pr. ec. stavr Dumitru Seceleanu, paroh din 1987.

Tinda bisericii fiind făcută de Ep. Gherman Octavian, s-a sfinţit în anul mântuirii 1994, noiembrie, 15, de către P.S. Episcop Teodosie Snagoveanu, protopop fiind pr. D. Iordache, Protoieria I a Capitalei, cu binecuvântarea Întâi Stătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Patriarh Teoctist.”

 

 

 

 

 

 

Biserica „Sfânta Treime” – Tei – „Maica Domnului”

 

Încă înainte de anul 1900, populaţia cartierului numit atunci „Câmpul Teiului”, a început să se înmulţească, ca urmare a parcelării şi vânzării moşiei domneşti de către moştenitorii familiei Ghika-Vodă.

Biserica – Capela Domnească – din incinta fostului Palat Domnesc Ghica, unde sunt înmormântaţi mulţi membri ai familiei Ghika, devenind neîncăpătoare, s-a găsit de bine să se zidească o biserică nouă, mai mare şi mai către oraş. Iniţiatorii şi, în mare măsură, sprijinitorii cu fonduri mai importante la zidirea bisericii celei noi, au fost familia Otopenilor (Dinu şi Nicolae), negustori grânari din Obor, Gh. Şerban, cu soţia sa, Reveica, care au donat terenul – circa 5000 de m, Ghiţă Constantinescu – Cănuţă, preotul Petre Popescu, deserventul, pe atunci, al capelei Ghika, care s-a ostenit cu strângerea fondurilor, cu pregătirea formelor necesare, cu munca sa, cu alergătura, cu obolul său. Credincioşii de atunci ai enoriei au contribuit cu obolul lor, după putere şi toată bunăvoinţa.

Biserica, începută în anul 1898, a fost sfinţită la 21 noiembrie 1899.

La început era numită Biserica „Troiţa din Câmpul Teilor”.

Într-adevăr, atunci cartierul era puţin populat cu oameni, dar avea foarte mulţi tei. Şi astăzi – după 70 de ani – în partea de Apus şi Miază Zi, mai străjuiesc tei bătrâni, care dau un pitoresc deosebit.

         Biserica este destul de mare ca arhitectură şi impozantă. În interior este pavată cu mozaic. După sfinţire (1899) i s-a adăugat un pridvor. Pictura interioară a fost a preotului pictor Damian, pictură de mare valoare, care se menţine în prezent numai pe catapeteasmă, care este lucrată de valorosul şi cunoscutul sculptor C. M. Babic. La anul 1921 se fac reparaţii şi se spală pictura preotului Damian care, din păcate, este mutilată, prin spălare.

Cutremurul din 1940 produce stricăciuni la biserică, dar mai ales la clopotniţă, care era corp separat. Stricăciunile cauzate de cutremur sunt reparate, parte în 1941, iar prin osteneala preotului paroh Marinescu Constantin, transferat la această biserică pe data de 1 iulie 1942, reparaţiile continuă, în anul 1943, când se fac din nou reparaţiuni la Biserică şi se spală din nou pictura.

În anii 1956-1961, s-au făcut reparaţii mari la biserică în interior şi exterior. Pictura nouă, în frescă, este făcută de profesor pictor Ştefan Constantinescu. Clopotniţa este complet şi definitiv consolidată, cu ajutorul credincioşilor, a Sf. Arhiepiscopii a Bucureştilor, a Departamentului cultelor. A fost demolată în anul 1977. La 21 noiembrie 1961, s-a resfiinţit biserica, după reparaţii şi noua pictură, de către P.S. Episcop Teoctist Botoşăneanu.

Preşedinte                                                 Membrii Comisiei

(lipsă semnătură)                                                  (idem)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Istoricul Bisericii „Basilescu” – Bucureştii Noi

Str. Bucureştii Noi, nr. 116

 

I. Istoricul acestui sfânt şi dumnezeiesc lăcaş începe cu data de 17ţ29 mai 1898, când evlavioşii ctitori Nicolae şi Ecaterina Bazilescu, în prezenţa mitropolitului primat Iosif Gheorghian şi a altor binecredincioşi, au aşezat pentru veacuri primele pietre ale temeliei lui.

         Dorinţa vie  de a vedea înǎlţându-se cât mai repede sfântul lǎcaş al Domnului le-a sporit râvna şi osteneala şi astfel monumentala lucrare, dirijatǎ de arhitecţii G. MANDREA şi E. KASPAROVSKI a luat sfârşit chiar în cursul acelui an.

         De atunci şi pânǎ în prezent însǎ soliditatea şi frumuseţea arhitectonicǎ au fost supuse la grave deteriorări datoritǎ împrejurărilor vitrege prin care au trecut, alături de alte popoare, şi neamul românesc.

         În primul Rǎzboi Mondial, biserica a fost întrebuinţatǎ ca adǎpost pentru soldaţii prizonieri. În 1940, cutremurul a zdruncinat întregul edificiu, producând avarii, în general, dar mai ales la turla mare.

         În timpul celui de-al Doilea Mare Rǎzboi Mondial, efectele bombardamentelor s-au resimţit şi asupra bisericii deşi n-a fost lovitǎ de nici o bombǎ. Toate acestea au determinat lucrǎrile de refacere şi restaurare în anul 1945.

         În interiorul bisericii se aflǎ cavoul cu osemintele ctitorilor şi a unora dintre urmaşii lor.

         II. Pictura, în ulei, dupǎ datele furnizate de moştenitorii ctitorilor, ar fi fost executate iniţial de cǎtre pictorul EXNER din Danemarca, dar un act, în acest sens, semnat de el, nu existǎ în arhiva parohiei.

         Datoritǎ stricǎciunilor provocate de consecinţele primului Rǎzboi Mondial, pictura a fost refǎcutǎ în anul 1922 de un pictor necunoscut.

         Prima restaurare a picturii, după aceastǎ datǎ, a avut loc în anul 1945, fiind executatǎ de pictorul Vasile Blendea.

         Ultima restaurare a ei s-a fǎcut odatǎ cu lucrarea de termoficare a bisericii, în anul 1969, de cǎtre pictorul Ioan Minulescu, cheltuielile fiind suportate de cǎtre enoriaşii parohiei.

         III. Biserica „Basilescu” – Bucureştii Noi, pânǎ în anul 1943 fiind proprietatea ctitorilor şi a urmaşilor lor a fost deservitǎ de preoţi numiţi şi susţinuţi de aceştia din fonduri proprii.

         În anul 1943, moştenitorii ctitorilor: Aristide Bazilescu, Vera Bazilescu şi Margareta Vlǎdoianu, de comun acord, au donat Patriarhiei Române biserica şi parcul ce o înconjoarǎ , în suprafaţǎ de 19800 m.p., conform actului de donaţie nr. 16606/1943.

         Preoţii care au slujit la aceastǎ bisericǎ, pânǎ în prezent au fost: Clement Popescu şi Ioan Chirilǎ, prin a cǎror sârguinţǎ s-au realizat şi lucrǎrile menţionate mai sus. Ele constituie rodul unei activităţi pastorale susţinute în parohie, şi a colaborǎrii frǎţeşti dintre slujitorii şi credincioşi.

Sperǎm cǎ aceastǎ frǎţeascǎ colaborare îşi va arǎta roadele binefǎcǎtoare şi pentru viitor, prin sârguinţa preotului paroh şi a colaboratorului sǎu actual, preot Marin Dumitrescu, numit din anul 1971.

                                                                  Paroh Preot Ioan C. Chirilǎ.”

 

 

 

 

 

Biserica „Sf. Petru şi Pavel” – Herǎstrǎu

 

         „Spre mǎrirea şi cu ajutorul atotcreatorului celui ce în ceriu se adorǎ, s-a zidit din nou pentru prima oarǎ aceastǎ sfântǎ bisericǎ cu patronul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Sf. Împǎraţi Constantin şi Elena şi Sf. Pǎrinţi Ioachim şi Ana.

         Temelia clǎdirii s-a pus la anul 1886, iunie 29, în zilele primului rege al RUMINIEI (sic!) CAROL I şi s-a terminat şi s-a sfinţit la anul 1887 aceeaşi zi, cu binecuvântarea P.S.S. Mitropolit Primat IOSIF GHEORGHIAN.

         Aceastǎ bisericǎ s-a clǎdit cu concursul binevoitor al fondatorilor Apostol Ion, Costache Tibişoiu, Pavel Leontie, preotul Ion Lǎcureanu Protonotarie şi Constantin Gavrilescu şi cu ajutorul obştii şi s-au scrisu aceasta pentru amintire.”

         „Cu ajutorul Sf. Treimi s-a început reparaţia acestei biserici în anul 1926 de cǎtre preotul paroh Gh. Popescu Lahovari, cu ajutorul domnului Nicolae Rǎdulescu şi soţiei sale Maria Rǎdulescu, ctitori ai acestui sfânt locaş şi de cǎtre alţi buni şi credincioşi creştini, al cǎror nume Dumnezeu l-a scris în cartea sa cea veşnicǎ.

         S-a fǎcut în acest timp curtea bisericii, învelişul, un clopot nou, şi s-a împodobit cu tot ceea ce a avut de trebuinţǎ pentru sfintele slujbe.

         În vara anului 1932 s-a început şi pictura bisericii de cǎtre pictorul Nicolae Coloniţiu pe care, isprǎvind-o cu bine, s-a sfinţit în ziua Sf. Ierarh Nicolae, decembrie 1933.

         Sub pǎrintească binecuvântare a P.S. Mitropolit DD Miron Cristea, Patriarh al României. Colaboratorii şi epitropii: Nicolae Rǎdulescu, Mihail Tancoc şi Ilie Dumitrescu, pânǎ în 1931 iar în prezent domnii: Ioan Ungureanu, av. D. Georgescu şi Alexandru Mihǎilescu.”

         „Aceastǎ sfântǎ bisericǎ cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel a fost ziditǎ în anul 1887 şi pictatǎ de pictorul Anton Serafim.

         În anul 1932, pictura a fost curǎţatǎ şi restauratǎ de pictorul N. Coloniţiu, fost elev al lui Anton Serafim.

         Suferind stricǎciuni în urma cutremurului din 1940 s-a intervenit din nou în anul 1950, sub arhipǎstoria Prea Fericitului Pǎrinte Patriarh Justinian, refǎcându-se şi completându-se pictura de cǎtre pictorul Andrei Vlǎduţ.

         În anul 1971, protoiereu fiind p.c. preot Iuliu Man, prin stǎruinţa p.c. preot paroh Ion Berbeceanu, pictura a fost în întregime curǎţatǎ şi restauratǎ de pictorul profesor Gh. Teodorescu – Romanaţi.

         Au colaborat organele parohiale şi obştea credincioşilor.

Slavǎ şi mulţumire bunului Dumnezeu.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Iancu Nou-Bǎlǎneanu”

 

         „Aceastǎ Sfântǎ bisericǎ denumitǎ Iancu Nou-Bǎlǎneanu, situatǎ pe artera Mihai Bravu 119, a fost ziditǎ în anul 1873, din evlavia şi cu jertfa materialǎ a enoriaşilor din cartier.

         Protoiereul Alecu Hartofilax încheie, la 16 februarie 1872, la faţa locului un Proces-Verbal, în care sunt înserate motivele ce determinǎ pe credincioşii de atunci sǎ zideascǎ o bisericǎ din nou şi înscrie numele a 24 de gospodari proprietari, care se angajeazǎ fiecare cu suma de 5000 lei vechi, începând cu Stanciu Ivan Bǎlǎneanu, care doneazǎ şi locul de zidire.

         Hramul bisericii este Sf. Mucenic Haralambie şi Sfântul Ierarh Nicolae, adicǎ sfinţii arǎtaţi în calendar la data zidirii şi data sfinţirii, din acelaşi an 1873. stilul construcţiei este tradiţional românesc, în formǎ de cruce.

         Materialul folosit: cǎrǎmizi de mânǎ, olteneşti, cu mortar de var hidraulic. Sfântul locaş a fost renovat în 1912 şi pictat în ulei. Actuala picturǎ în frescǎ a fost executatǎ în anii 1957-1959 de pictorul Gh. Vânǎtorul, în stil neobizantin, când s-a zidit şi partea din faţǎ cu un nou cafas.

         Clopotniţa a fost ziditǎ în anul 1928, împrejmuirea cu gard de fier în anul 1966, toate cu contribuţia credincioşilor.

                                     Pr. D. Pâslaru (1966)”

 

(În bisericǎ mai existǎ un document din anul 1984, care reia datele din istoricul precizat mai sus, dar a fost întocmit cu ocazia renovǎrii fǎcute bisericii în anul 1984).

 

Biserica „CAPRA”

 

         „Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.

         Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970.

         La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.

Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu  89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971.

         Reparaţii generale, dupǎ translatare au avut loc între 1986-1988.

         Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist.”

         În partea dreaptǎ, lângǎ intrarea în bisericǎ se aflǎ un mormânt, având urmǎtoarea inscripţie:

         „Din iniţiativa Comitetului bisericesc Sf. Gheorghe – Nou Capra, în semn de recunoştinţǎ ctitorilor donatori şi fondatori Costache şi Eufrosina Capra.

                  1927

         Duţulescu Capra (1838-1914)

         Duţulescu Eufrosina (1850-1922)

         R.C. Duţulescu Capra (1867-1905)

         Eleonora Duţulescu Capra (1869 – ?)”

 

În interiorul bisericii se aflǎ plǎci comemorative, dedicate eroilor cǎzuţi în rǎzboaiele de reîntregirea neamului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” – Sf. Maria Ghencea

(Str. Mǎrgeanului nr. 107)

 

„Aceastǎ sfântǎ bisericǎ a Cartierului Tudor Vladimirescu, cu hramul „Adormirii Maicii Domnului” – Sfânta Maria, s-a ridicat în zilele M.S. Regelui Mihai I, mamei sale, Regina Elena, şi ale I.P.S. Nicodim Patriarhul României, în zilele grele ale rǎzboiului din 1940-1945, dus şi de România pentru dezrobire. Piatra de temelie a fost pusǎ în ziua de 11 iunie 1942, orele 11, de cǎtre I.P.S. Nicodim Patriarhul României, Maria, soţia Mareşalului Ion Antonescu, principal ctitor al acesteia, fiind de faţǎ primarul Grigore, familia Generalului, ofiţeri şi credincioşi. Terenul a fost donat de credincioasa familie IVAN şi VELICA ILINCA BUTICA, ostenitor fiind preot MARIN ST. GHEORGHE, epitropi, consilieri şi credincioşi, cu obolul lor şi al organelor de stat.

Lucrǎrile s-au terminat în anul 1945, semnate fiind cu lacrimi, culegând bucurii.

Doamne, binecuvânteazǎ lucrul inimilor noastre şi pomeneşte pe toţi creştinii care iubesc podoaba casei Tale. Amin.”

Planul bisericii a fost întocmit de cǎtre arhitectul Dumitru Berechet. Prima zugrǎvire a fost efectuatǎ între anii 1944-1946 de cǎtre pictorul Emil Ivǎnescu. Pictura a mai fost restauratǎ în 1978 de pictoriţa Virginia Videa. În anul 1995 au început reparaţii interioare, la cupola de pe naos, precum şi refacerea picturii. Biserica a fost târnositǎ la data de 6 noiembrie 1955. Vitraliile sunt opera meşterului TRAIAN PARVU.

Ctitorul, preot Marin St. Gheorghe (decedat la 11 februarie 1947, are mormântul în curtea bisericii, pǎrintele actual fiind preot paroh GRAGNEA GEORGE. Au mai slujit, dupǎ pǎrintele Marin St. Gheorghe şi: pǎrintele V. Daia, N. Marin, Gh. Mǎnǎrcescu (care a slujit aceastǎ bisericǎ timp de 47 de ani) precum şi preotul N. Alexandrescu.

Este prima bisericǎ din Bucureşti, având douǎ incinte sacre, la subsol şi la parter. Subsolul a fost iniţial cantinǎ pentru sǎraci, în timpul rǎzboiului, apoi capelǎ, iar în prezent aici se oficiazǎ slujbele mici (masluri, sâmbetele  morţilor etc.)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre „Istoria bisericilor din Bucuresti (10)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s