Hermetismul simbolurilor abstracte

 (Polul, axa, cheia, scara, balanţa, frânghia, mierea).

 

POLUL. Prin definiţie, este punctul fix în jurul căruia se produce mişcarea de revoluţie a lumii .

Polul (Al-Qutb) desemnează, într-o altă interpretare esoterică islamică, centrul vital, vârful unei ierarhii spirituale. Ismaeliţii îl numesc pe Moise Qutb sau Iman. Este simbolul echilibrului şi stabilităţii, în mijlocul unei lumi aflate în permanentă transformare.

De aceea, Şeicii sau conducătorii confreriilor sufite primesc, onorific, denumirea de Qutb (Pol).

Moise stă la Nord, în vârful Muntelui Sinai. Qibla (orientarea către Mecca) este cea care conduce la Pol. In Islam, Polul primordial este figurat prin Muntele Qaf. În schimb, Polul spiritual se află la piciorul Ca’bei de la Mecca. Această piatră neagră se mai numeşte şi “Dreapta Domnului” (yamin Allah). Punând mâna pe ea şi sărutând-o, credinciosul încheie, de fapt, un contract cu Divinitatea, care se numeşte “Istilam” (“încheierea legământului”). În ziua Resurecţiei, această piatră va fi o mărturie în apărarea tuturor credincioşilor musulmani, care au efectuat pelerinajul ritual la Mecca.

AXA. Este lina care uneşte Cerul cu Pământul sau, cu alte cuvinte, centrul lumii cu centrul ceresc. În esoterismul islamic, axa lumii este o coloană de lumină, sinonimă cu Divinitatea.

CHEIA- Simbolic, cheia deschide calea iniţierii.

Coranul spune: Shahada (La Illahi ila Allah, „Nu există alt Allah, în afară de Allah”,) este cheia Raiului. Există interpretări esoterice care fac din primele patru cuvinte arabe ale Shahadei- La Illahi ila Allah-câte un zimţ din cei patru zimţi ai cheii.

Ea poate deschide toate porţile Cuvântului lui Dumnezeu, deci şi pe cele ale Raiului, cu condiţia să fie întreagă.

Un hadith celebru spune că intrarea în Paradis se face cu o cheie care are trei zimţi: unul se cheamă “Tawhid”, adică proclamarea ascultării în faţa Unicităţii Divine, al doilea zimţ este ascultarea faţă de Allah, iar al treilea este abţinerea de la săvârşirea oricărui act ilicit.

MIEREA. Conform tradiţiei islamice, prezente mai ales în opera lui Al-Bokhari, mierea este pentru Profet un panaceu universal. Ea face ca cei care şi-au pierdut vederea să şi-o recapete, apără sănătatea şi poate chiar învia morţii.

Pentru confreria mistică a bektaşilor (de inspiraţie şiită), mierea reprezintă acea realitate transcendentă (Haq), punct final al oricărui drum spiritual, unde fiinţa se contopeşte cu Divinitatea. Misticii bektaşi spun că ajung în această stare, când ating transa ultimă, “fana”, un fel de anestezie a simţurilor, când însăşi noţiunea de putere dispare. În limbajul esoteric al dervişilor bektaşi, albina este chiar dervişul, iar mierea este realitatea divină, după care acesta tânjeşte.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s