Divinatia la arabi

 

Prin divinaţie se înţelege un dar sau o putere atribuită în mod superstiţios unor persoane de a desluşi sau de a ghici lucruri ascunse, neştiute, de a afla viitorul.

Un autor arab definea divinaţia ca fiind “ punerea în relaţie a spiritelor omeneşti cu cele pure, abstracte” („mujarrada”) .

Arabii, ca de altfel o serie de popoare semite, au multe afinităţi cu profeţia.

Practicile divinatorii, extrem de variate, sunt moştenite din Preislam iar poezia preislamică este singura sursă plauzibilă referitoare la credinţele, riturile şi concepţia vechilor beduini.

Prezicerile şi magia sunt sever condamnate în Coran, deoarece sunt „shirk„, adică „asociaţionism”, un păcat care constă în atribuirea unor altor fiinţe sau obiecte de puteri ce aparţin numai lui Allah. „El (Allah) are cheile nevăzutului, El este singurul care-l cunoaşte” (Coran, 59,6); „Magicianul nu izbuteşte pretutindeni” (Coran, 69,20) Un „hadith” celebru aminteşte: „Profetul Mahomed a spus: Cel ce va vedea un ghicitor sau un prezicător şi va crede ce spun ei neagă ceea ce i-a fost revelat lui Mahomed. El a mai spus: Magii (astrologii) mint chiar atunci când nimeresc adevărul. El a mai spus: Cel ce poartă un obiect aducător de noroc, nu mai primeşte norocul de la Allah.”  Shirk„, asociaţionismul, este păcatul capital, căci nici un păcat nu pote fi mai grav decât acesta: „Allah nu-i iartă celui care îi dă asociaţi, ci El iartă ceea ce este mai puţin (decât „shirk”, n.n.) celui ce vrea El” (Coran, 48,4). Cu toate acestea, chiar în zilele noastre, în lumea islamică există practici destul de răspândite, unele chiar atrag interesul nemusulmanilor („baraka„, „grigri„, cabalizarea Coranului etc.)

În rândul credincioşilor se admite faptul că omul pios poate, prin diverse mijloace, să alunge duhurile rele ori să provoace intervenţia câtorva „Djinni” binefăcători, trimişi de Allah.

Conform Tradiţiei, este firesc să te aperi prin descântece sau talismane împotriva Demonilor.

Un alt mijloc era acela al evocării numelor lui Dumnezeu sau a altor formule misterioase.

Anumite obiecte, vechi pietre sacre, puteau fi utilizate drept talismane binefăcătoare sau tămăduitoare.

Divinaţia era, la rândul ei, strâns legată de Astrologie, de unde şi folosirea horoscoapelor.

Un alt procedeu era acela de a ghici viitorul prin deschiderea Coranului la întâmplare, urmat de interpretarea esoterică a versetului cu care începea pagina deschisă.

Teama de lucrurile tragice era atât de răspândită încât arabii foloseau extrem de des procedeul eufemismelor de limbaj.

Instrumentele de cult sau de divinaţie sunt însă extrem de sărace, chiar rudimentare.

Beduinii nu aveau nevoie de nici un fel de intermediar pentru a intra în contact cu Divinitatea, ei înşişi îndeplinind tehnicile divinatorii sau sacrificiile rituale.

Pentru aceasta, era suficient un cort sacru, unde erau depozitate obiectele sfinte ale tribului, o piatră pentru jertfe şi apa pentru ablaţiunile rituale.

Cel ce oficia rolul de mag al triburilor arabe era numit “kahin”, “ghicitor” sau “preot” al tribului.

Acest “ghicitor”, “preot” („kohen” în limba cananeeană şi arameeană şi tot „kohen” la evrei) îndeplinea diverse funcţii oraculare, judeca viitorul prin semnele prezentului, lua decizii.

Mai presus de ghicitori (“kahini”) se aflau „‘arafii” (atotştiutorii, vrăjitorii). In timp ce ghicitorii nu se ocupau deloc de transformări ale realităţii, vracii sau vrăjitorii încercau să modifice această realitate. Vrăjitorii şi fermecătorii pretind că ar fi înconjuraţi de diavoli, de “jinni” şi duhuri, care le-ar transmite revelaţii.

“Babilonul vrăjitorilor e pe pământ egiptean”, afirmă Ibn Abi Yaqoub An-Nadim, în “Cartea Cuprinsului” (cap.8, “Despre legende, fabule, farmece, magie, conjuraţii”, p. 302-318).

Divinaţia arabă poate fi clasificată astfel:

A) Divinaţia propriu-zisă („‘Ilm al ‘Irafa”): Se spune că arta divinaţiei a fost foarte răspândită, la început, în rândul membrilor tribului „Qais”. Din triburile “Mudar”, arta divinaţiei s-a răspândit pretutindeni, “precum sângele din vâna gâtului când e tăiată”.

B) Divinaţia magică. Aceasta cuprinde magia albă, cunoaşterea

virtuţilor numelor divine, ale numerelor, ale rugăciunilor;

vrăjitoria; incantaţiile; evocarea spiritelor; invocarea spiritelor;

ştiinţa talismanelor; arta de a deveni invizibil; farmecele;

prestidigitaţia; medicina naturistă;

C)Kihana” (Arta Divinaţiei). In trecutul triburilor arabe, relaţiile cu

Divinitatea erau subordonate sentimentului de teamă, de neputinţă.

De aceea, pentru a afla din timp intenţiile divinităţii, era necesară

divinaţia, adică cunoaşterea prealabilă a voinţei divine, prin semnele

prevestitoare (premergătoare).

După unele păreri, puterea ghicitului se datorează unei aptitudini spirituale care vine din curăţenia corporală, din vigoarea sufletului şi fineţea simţirii.

Se consideră că aptitudinea divinaţiei o au acele persoane care au norocul ca sufletul să fie mai puternic decât trupul. De aceea, de multe ori ghicitorii au defecte trupeşti şi diformităţi.

După alţii, aptitudinea ghicitului ar depinde de o anumită dispoziţie astrală (“wajih falakkyy”), care se face simţită încă de la naştere când Mercur, fiind la apogeul trecerii sale, ceilalţi aştri influenţi, precum Soarele, Luna şi cele cinci planete, se află în conjuncţii paralele, în case identice şi aspecte benefice corespunzătoare.

Deci, cel care se naşte în asemenea momente, va primi darul divinaţiei, al cunoaşterii evenimentelor înainte de existenţa lor.

Arabii cred că sunt un popor predestinat artei divinaţiei, deoarece cumulau o serie de calităţi: castitatea sufletului, predispoziţia spre melancolie, izolarea şi plăcerea însingurării, raritatea relaţiilor cu oamenii. Trăind mai tot timpul în deşert, sufletul însingurat se lasă pradă meditaţiei, ajunge la un grad de sublimitate de la care începe să primească revelaţii.

Atunci, aceste firi meditative trec în rândul oamenilor “înduhovniciţi”, în grupul spiritualizaţilor (“Al-firqa arruhaniyya”).

D) Astrologia judiciară;

Arabii voiau să cunoască perioadele faste şi nefaste pentru „hemerologii” (adică ştiinţa şi arta de a alcătui calendare).

Astfel, „zilele nefaste” erau socotite miercurile lunii în care intra numărul patru, de exemplu a patra, a patrusprezecea, ori a douăzeci şi patra zi a lunii, sau a patra, a patrusprezecea sau a douăzeci şi patra zi înaintea sfârşitului lunii;

Augurii (în arabă, “zajr”; totodată, “ştiinţa augurilor”-„‘ilm al- fa’l” ). Ştiinţa augurilor este atribuită tribului Asad, dar cele mai renumite triburi iscusite în ghicitul în semne şi auguri erau cele care locuiau în apropierea unei ape.

La vechii romani, augurul era un preot căruia i se atribuia calitatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voinţa zeilor după zborul şi cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate.

Ornitomancia” era, de asemenea, prezentă printre practicile mistice ale arabilor.

Ibn Khaldun istoriseşte că unele persoane aveau darul de a prezice viitorul la vederea unor păsări care zboară sau la auzirea ţipetelor lor.

La arabi, dacă un animal oarecare trecea prin faţa privitorului de la stânga la dreapta era de bun augur iar dacă trecea de la dreapta la stânga aceasta prevestea veşti rele (“sanih wa barih”).

Cunoaşterea viitorului, după trecerea animalelor, se numea „‘iyafa”. Se spune că renumiţi în cest tip de profeţie erau membrii tribului „Mudlij”.

Locuitorii deşerturilor şi câmpiilor sunt mai pricepuţi în auguri şi „‘iyafa„.

Arabii vechi credeau în fatalitate, în “dahr”, timpul–destin. Divinaţia nu putea evita sau schimba destinul, ci numai îl putea anticipa.

E) “Firasa” (Fizionomia) sau “qiyafa”(derivat din cuvântul “qafi”-“indicaţie”) cuprindea: „ghicitul în aluniţe şi negi” – “wugud an-nuqat”; „chiromancia”, adică aflarea destinului unui om după forma liniilor din palmă; „omoplatoscopie” sau “citirea în omoplaţi”; “an-nadar fi-l-katf” sau recunoaşterea urmelor de paşi pe sol; ştiinţa orientării în deşert; „radiestezia”, adică ştiinţa detectării izvoarelor şi cea a detectării mineralelor; prevestirea ploilor, etc.

F) “AZLAM”-“Săgeţi divinatorii

Figurând destinul, săgeţile au fost desemnate să transmită răspunsul lui Dumnezeu la întrebările omului.

Prezicerea prin săgeţi („belomanţie”) este o practică curentă la arabi şi are la bază un mecanism comun tuturor procedeelor de „cleromanţie”: utilizarea unor obiecte ce vor sluji drept oracole (de exemplu, cheia, inelul etc).

Prin intermediul acestor obiecte, hazardul, ca mesager al voinţei divine, devine cognoscibil.

O străveche ceremonie magico-religioasă constă într-o tragere la sorţi prin aruncarea a trei săgeţi sau a trei beţişoare.

Prin săgeţile divinatorii (de obicei, cea de-a treia) se arată cine este alesul, sau locul ori comoara, etc.

Obiceiul acesta era larg răspândit în Preislam şi a fost moştenit de către nomazii din stepe, beduinii arabi, locuitorii de azi ai Iranului.

Când un arab nu ştia ce hotărâre să ia, alegea trei săgeţi. Pe prima a scris ”Domnul porunceşte”; pe alta “Domnul nu-mi îngăduie” iar pe cea de-a treia nu scria nimic.

Omul punea săgeţile în tolbă, apoi scotea una dintre ele şi respecta sfatul scris pe ea. Dacă nimerea săgeata nescrisă, atunci relua operaţiunea de la capăt.

Iniţial, textele purtau menţiunea: da, nu, bine, rău, să faci, să nu faci, urmând apoi mesaje cu menţiuni mai evoluate: a pleca (în călătorie), a nu pleca, a întreprinde ceva imediat, a aştepta, a datora preţul sângelui etc.

“A consulta săgeţile” (a-ţi afla destinul) precum şi „a scutura săgeţile” (a lovi de moarte pe cineva) au devenit imagini poetice obişnuite.

Un alt procedeu mistic utilizat de arabi, atunci când nu ştiau pe ce drum să apuce sau încotro se află mormântul unui anumit sfânt musulman, consta în următorul obicei: omul făcea trei răsuciri pe loc, apoi se îndrepta spre direcţia spre care se afla cu faţa.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s