CRIPTOGRAFIA la arabi

Standard

Cuvântul “cifru” îşi are obârşia în limba arabă. Interesul pentru jocurile minţii şi ale inteligenţii caracterizează întreaga istorie a civilizaţiei islamice.

“Poveştile Şeherezadei” au încântat generaţii şi generaţii de români, fiind gustate pentru încântătoare sclipiri de inteligenţă (şarade, anagrame, rebusuri, întrebări cu tâlc etc.).

Prima traducere în limba română a celebrei lucrări “O mie şi una de nopţi” a fost realizată de monahul Mihail de la Mânăstirea Hurezi, la 1783: “Aravicon Mithologhicon” (Mss 2587).

Traducerea din 1783 a fost editată sub titlul “Halima sau povestiri mithologhiceşti arăbeşti” de I. Gherasim Gorjanu (1835-1838).

Pe bună dreptate, se poate afirma că “Halima este cartea populară cu cea mai mare circulaţie în cultura română”.

La arabi, ca şi la alte popoare, criptografia căpătase o tentă esoterică, ce a dăinuit până târziu, în Evul Mediu, fiind considerată o “artă diabolică”, ţinând mai mult de magie decât de ştiinţă.

În anul 855, ABOU BAKR AHMAD BEN ALY BEN WAHSHIYA AN-NABATI, a fost printre primii autori arabi care a dezvăluit cifrurile utilizate în mistica arabă.

Sectele extremiste islamice au cultivat criptografia pentru a-şi ascunde scrierile lor.

Pe de altă parte, secta YEZIDI, din nordul Irakului, îşi redacta cărţile sfinte într-o scriere secretă, de teama represaliilor musulmane.

Scrierea secretă este una dintre metodele cele mai larg răspândite în magia islamică.

Cel mai celebru alfabet secret folosit în cărţile de magie islamică poartă denumirea de scrierea “RIHANI”, termen uzitat pentru a desemna sensul de “MAGIC”.

Literele alfabetului secret amintit mai poartă denumirea de scrierea “DAWDI” (a lui David). Literele acestui alfabet provin din literele ebraice, prin schimbarea (modificarea) formei lor iniţiale.

QALQASHANDI, în faimoasa sa „Enciclopedie” (14 volume), dedică un capitol special scrierii secrete, de la începuturile Islamului şi până în veacul al XV-lea.

Autorul nu face decât să preia informaţiile prezente în scrierile lui IBN AD-DURAIHIM (din nefericire, considerate astăzi dispărute), precum şi pe cele din manualul scris de ABOU BAKR MUHAMMAD BEN YAHYA AS-SULI, pentru secretari, în veacul al X-lea.

Utilizarea scrierii secrete nu a fost doar apanajul sectelor islamice.

Teologii din BASRA, KUFA şi BAGDAD analizau frecvenţele apariţiei literelor şi cuvintelor pentru a stabili ordinea cronologică a capitolelor din CORAN.

Aceeaşi analiză de ordin statistic era efectuată şi asupra fonemelor cuvintelor coranice, pentru a se stabili dacă acestea sunt specifice fondului lexical arab sau sunt împrumuturi.

Aceşti teologi musulmani făceau o adevărată operă de cercetare ştiinţifică, contribuind la dezvoltarea lingvisticii şi a criptologiei.

Unul dintre primii mari filologi arabi, AL KHALIL realizează un dicţionar comprehensiv al limbii arabe (sec.VIII), pornind de la considerente de ordin statistico-criptografic.

QALQASHANDI dezvăluie 7 sisteme de cifrare, devenite clasice în literatura de specialitate:

 

·       O literă se înlocuieşte cu o altă literă, cifră, sau simbol grafic;

·        Cuvintele se pot scrie de la coadă la cap;

·        Literele îşi pot schimba locurile în cadrul unui cuvânt după o schemă fixă (anagramare);

·        Fiecare literă se înlocuieşte cu valoarea ei numerică;

·        Fiecare literă a textului clar se înlocuieşte cu două litere , ale căror valori numerice însumate să dea valoarea numerică a literei substituite;

·        Fiecare literă se substituie cu un nume de persoană, profesie, fruct, pasăre, floare etc.

·        Fiecare literă poate fi substituită printr-un desen al unei păsări, prin semne şi simboluri speciale.

 

Procedeul substituirii fiecărei litere prin valoarea ei numerică, ori prin două litere ale căror valori numerice însumate echivalează cu valoarea numerică a literei substituite, stă la baza alcătuirii talismanelor, a amuletelor şi a pătratelor magice islamice.

Aceste procedee de înlocuire a numelor adevărate cu substitute cifrate

este întâlnită şi în opera unor cărturari români (D. Cantemir, “Istoria hieroglifică”).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s