„Arabescul” – între geometrie şi filosofie.

 

„Arabescul” dă expresie unei adevărate concepţii religioase, în care preceptele islamice sunt la mare preţ: iconoclasmul şi rejectarea idolatriei.

În arta arabă este interzisă reprezentarea oamenilor şi a animalelor. Islamul este dominat de Cuvânt, nu de Imagine.

Versetele coranice devin elemente de creaţie grafică, esenţă a reducerii la abstract chiar a Cuvântului însuşi.

De aceea, „arabescul” capătă nu numai o valoare pur decorativă, ci şi una filosofico-mistică.

Redundanţa motivelor geometrice nu este altceva decât o incantaţie, prin repetarea la infinit a unei teme, a unui veritabil “dhikr” mental.

Din punct de vedere tehnic, „arabescul” se bazează pe două procedee: fie prezentarea stilizată a unor elemente florale, fie a unor elemente geometrice.

Când geometrismul sau viziunea florală devin prea sărace pentru bogăţia de semnificaţii oculte, ermetice, atunci se utilizează „arabescul” epigrafic, despre care s-a spus, pe drept cuvânt, că este “simbolul simbolului” căci „el revelează tăinuind şi ascunde dezvelind”. Cu alte cuvinte, ceea ce caută artistul este să ascundă şi să reveleze în acelaşi timp fiorul incantaţiei rituale a versetelor coranice, până la sublimarea transparentă a Cuvântului.

În lumea islamică, Cuvântul este denumit “Kalimat Allah”, (Cuvântul lui Allah) sau Cuvântul care statorniceşte.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s