„ABRACADABRA”

 

Această formulă magică era adesea folosită ca talisman împotriva bolilor, cât şi pentru a apăra pe purtător de eventuale nenorociri.

Cuvântul este obţinută din contracţia unui blestem din limba ebraică: “abreg ad habra”: (“îndreaptă-ţi fulgerul chiar spre moarte”). O altă explicaţie consideră că şirul de litere „ABRACADABRA” este construit aparent din iniţialele cuvintelor ebraice „AB” (Tată), „BEN” (Fiu) şi „RUACH ACADASH” (Sfântul Duh).

Acest cuvânt era scris iniţial pe un pergament de formă triunghiulară şi purtat la gât, legat cu un fir de in.

În ebraică, cuvântul „ABRACADABRA” era format din 9 litere. Se observă că prima literă a alfabetului ebraic era repetat tot de 9 ori.

In Persia şi în Siria, acestui cuvânt vrăjit i se atribuia darul de a vindeca diverse boli, în mod deosebit febra. Bolnavul trebuia să poarte în jurul gâtului un fel de filacteră, pe care se scria:

 

A B R A C  A D A B R A

   A B R A C A D A B R

     A B R A C A D A B

       A B R A C A D A

         A B R A C A D

           A B R A C A

             A B R A C

               A B R A

                 A B R

                   A B

                     A

 

Se consideră că puterea sa magică constă în faptul că formula era scrisă sub forma unui triunghi cu vârful în jos, simbolizând o cupă ce captează forţele benefice ale cerului.

Se pare că în secolul al II-lea î. d. H., adepţii sectei gnostice basilidiene, răspândită în Siria, puneau acest cuvânt în legătură cu numele zeului Mithra („ABRACAX” sau „ABRASAX”).

În greceşte, acest nume este format din 7 litere- cifră simbol al totalităţii cosmice.

De altfel, Nicolae Milescu-Spătarul (1636-1708) a tradus în limba rusă un curios tratat, intitulat “ARITMOLOGHION”, care încearcă să explice simbolistica numerelor 3,7,9 etc., precum şi “HRESMOLOGHION”, tălmăcită, ca şi prima lucrare, după izvoare greceşti sau latine.

Transcriind numeric literele amintite, obţinem: 365 (1+2+ 100+1+60+1+200), adică numărul zilelor anului.

Se pare că formula aceasta a avut o largă răspândire în Antichitate şi în Evul Mediu.

Cuvântul magic amintit a pătruns în ţara noastră, încă acum mai bine de 19 secole, prin intermediul cuceritorilor romani, care aveau în componenţa cohortelor lor şi militari provenind din Orient.

Se cunosc două tipuri de amulete: „filactere” (formula magică era purtată la gât) sau imagini iconografice(o fiinţă fantastică, având cap de cocoş, corp uman şi şerpi, în locul picioarelor).