Datoria către țară: profesorii Liceului Gh. Șincai – București în urmă cu 100 de ani !

Standard

S-au împlinit 100 de ani de la începerea Primului Război Mondial. Suferințe și pierderi uriașe… Milioane de oameni au plătit cu viața nemernicia unora (politicieni,oameni de stat, strategi militari, oameni de afaceri), nebunia altora. În documentul de mai jos observăm modul în care au răspuns dascălii școlii românești marii sfidări provocate de începerea războiului, sălile de clasă fiind văduvite de prezența profesorilor ce erau chemați sub drapel. Oare au învățat ceva cei ce conduc lumea din dezastrele pe care le-au provocat și le iscă în continuare ?

(Clic pe imagine pentru a o mări)

image0-013

image0-026

”Moartea Căprioarei” – 1954

Standard

Sora Poetului de la Mălini, doamna prof. Maria Margareta Labiș, mi-a oferit o dedicație
pe care o privesc cu emoție. ”În această casă, fratele meu a scris poezia ”Moartea Căprioarei”, în vara anului 1954, nu împlinise 19 ani. Cu prietenie, prof. M. Labiș”.

image0-027
image0-028

Doamne, cât de repede trece timpul ! S-au scurs 60 de ani de când literatura română a primit o ofrandă: viața unei căprioare, în schimbul unei capodopere.

Ion. C. Rogojanu: ” Dan Toma Dulciu – bucuria prieteniei !”

Standard

Din anul 2013, UZPR acordă, în luna iunie, patru Premii „ Eminescu, ziaristul”, ca un semn al neuitării pentru ziua izgonirea eminentului ziarist – Mihai Eminescu ( 28 iunie 1883 ), din redacţia Timpul, din Bucureşti. A fost, de fapt, decesul profesional al lui Eminescu. Cele patru premii din 2014 răsplătesc personalităţi din rândul eminescofililor, dintre care unii sunt dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi colecţionari de însemne eminesciene. Într-una din sălile Parlamentului României, unde a avut loc evenimentul de decernare a Premiilor, a fost rostit câte un laudatio pentru cei distinşi.
Premianţii au primit câte o sculptură de lemn, intitulată „Izvorul”, semnate de artistul reșițean Doru Văsiuț, dintr-o serie de lucrări inspirate de poezia lui Mihai Eminescu „unde tema Izvorului apare ca un Eden obsesiv, purtând nostalgia anilor copilăriei fericite la țară, în preajma codrului” (Doru Văsiuț).

Dan Toma Dulciu, a fost distins cu Premiul „ Eminescu, ziaristul ”

Ion Rogojanu : Despre Dan Toma Dulciu pot spune multe lucruri sau pot vorbi despre faptul că dumnealui are ceea ce se numeşte bucuria prieteniei.

Pe Dan Toma Dulciu l-am întâlnit la ”Getica” acum o groază de ani – nici nu mai pot să spun câţi ani – şi ne-a apropiat tocmai modul sincer şi nesofisticat de comunicare în care poţi să ai un alt punct de vedere, fără să te baţi cu cineva. Se observă acum, în lumea aceasta care afirmă că-l iubeşte pe Eminescu, că există mulţi eminescologi, eminescofili, dar există puţină comunicare între aceste gânduri, între oameni cu diverse preocupări legate de Eminescu, care să-i adune chiar, dacă au puncte de vedere diferite. Dan Toma Dulciu a pus in valoare multe noutăţi printre care două rapoarte, să le spun aşa, în arhiva Ministerului de Externe, pe când lucra acolo, rapoarte ale lui Theodor Rosetti către Nicolae Creţulescu, scrise de Eminescu în vremea când era secretar particular, în fapt angajat al Ministerului de Externe. Dan Toma Dulciu a reuşit să arate că Eminescu a fost totuşi un diplomat, adică un personaj care făcea parte din diplomaţie, la 1872.
Acele două scrisori au fost cercetate de către domnul profesor doctor Lucian Ionescu, un om care se ocupa cu atestarea grafologică şi care a confirmat că acele documente erau scrise de Eminescu. Deci, era pentru prima dată când s-a făcut o asemenea comunicare, urmare a unui interviu realizat de domnul Dan Toma Dulciu. Tot D.T. Dulciu a reuşit să apropie pe mulţi oameni (şi nu să-i dezbine). Datorită dumnealui există un domn care se numeşte Ilie Torsan şi care a abordat altfel opera eminesciană, printr-un alt demers, prezentând nişte legături foarte interesante.
Dacă vor fi oameni de talia lui Dan Toma Dulciu şi a altora, întotdeauna o să avem noutăţi despre Eminescu şi este bine să nu le dăm pe toate la iveală, ci să mai rămână şi pentru alte generaţii să găsească lucruri interesante. Dan Toma Dulciu nu este numai un prieten al lui Eminescu, ci al tuturor celor care au simţăminte faţă de acest „bun” al poporului român.
Nu fac osanale faţă de Dan Toma Dulciu. Mi-aş fi dorit să fiu şi eu ca el, adică un om cumpătat, un om care să scoată mereu lucruri noi despre Eminescu. Cred că mai are însemnări, cercetări pe care le va aduce la cunoştinţă, legate de Eminescu.